\id JON  
\h Iona 
\toc1 Iona 
\toc2 Iona 
\toc3 Iona 
\mt1 Iona  
\c 1  
\p
\v 1 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amitai, spunând:  
\v 2 Ridică-te, du-te la Ninive, acea mare cetate şi strigă împotriva ei, pentru că stricăciunea lor s-a ridicat înaintea mea.  
\v 3 Dar Iona s-a ridicat să fugă la Tarsis, departe de prezența DOMNULUI; şi a coborât la Iafo; şi a găsit o corabie care mergea la Tarsis, aşa că el a plătit costul călătoriei şi a coborât în ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, departe de prezența DOMNULUI.  
\v 4 Dar DOMNUL a trimis un vânt tare pe mare şi a fost o furtună puternică pe mare, aşa încât corabia era gata să fie spartă.  
\v 5 Atunci marinarii s-au înspăimântat şi a strigat fiecare bărbat către dumnezeul lui şi au aruncat în mare încărcăturile care erau în corabie, ca să fie uşurată de ele. Dar Iona a coborât în părţile de jos ale corabiei şi s-a culcat şi a dormit adânc.  
\v 6 Atunci căpitanul a venit la el şi i-a spus: Ce faci somnorosule? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău, poate că Dumnezeu se va gândi la noi, ca să nu pierim!  
\v 7 Şi au spus fiecare unul către altul: Veniţi şi să aruncăm sorţi, ca să ştim din cauza cui este asupra noastră acest rău. Astfel ei au aruncat sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.  
\v 8 Atunci i-au spus: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui este acest rău asupra noastră? Care este ocupaţia ta? Şi de unde vii tu? Care este ţara ta? Şi din ce popor eşti tu?  
\v 9 Şi el le-a spus: Eu sunt evreu; şi mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerului, care a făcut marea şi uscatul.  
\v 10 Atunci oamenii au fost grozav de înspăimântaţi şi i-au spus: De ce ai făcut aceasta? Pentru că bărbaţii au ştiut că el fugea departe de faţa DOMNULUI, pentru că le spusese.  
\v 11 Atunci i-au spus: Ce să îţi facem, ca marea să se liniştească faţă de noi? Pentru că marea se înfuria şi era furtunoasă.  
\v 12 Şi el le-a spus: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare; astfel marea se va linişti faţă de voi, pentru că ştiu că din cauza mea această mare furtună este asupra voastră.  
\v 13 Totuşi oamenii au vâslit din greu ca să aducă corabia la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se înfuria şi era furtunoasă împotriva lor.  
\v 14 De aceea au strigat către DOMNUL şi au spus: Te implorăm, DOAMNE, te implorăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui om şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Pentru că tu, DOAMNE, ai făcut cum ai dorit.  
\v 15 Astfel au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, şi furia mării a încetat.  
\v 16 Atunci oamenii s-au temut de DOMNUL grozav de tare şi au oferit un sacrificiu DOMNULUI şi au făcut promisiuni.  
\v 17 Şi DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.   
\c 2  
\p
\v 1 Atunci din pântecele peştelui Iona s-a rugat DOMNULUI Dumnezeul său,  
\v 2 Şi a spus: Din cauza necazului meu am strigat către DOMNUL iar el m-a ascultat; din pântecele iadului am strigat şi mi-ai auzit vocea.  
\v 3 Pentru că m-ai aruncat în adânc, în mijlocul mărilor, şi potopurile m-au încercuit; toate talazurile tale şi valurile tale au trecut peste mine.  
\v 4 Atunci am spus: Sunt aruncat dinaintea ochilor tăi; totuşi din nou voi privi spre templul tău sfânt.  
\v 5 Apele m-au încercuit, până la suflet; adâncul m-a învăluit; papura era împletită în jurul capului meu.  
\v 6 Am coborât până la poalele munţilor; pământul cu zăvoarele lui era în jurul meu pentru totdeauna; totuşi ai scos viaţa mea din putrezire, DOAMNE, Dumnezeul meu.  
\v 7 Când sufletul meu a leşinat în mine mi-am amintit de DOMNUL; şi rugăciunea mea a intrat la tine, în templul tău sfânt.  
\v 8 Cei care dau atenţie la deşertăciuni mincinoase îşi părăsesc propria lor milă.  
\v 9 Dar îţi voi sacrifica cu vocea mulţumirii, voi împlini ceea ce am promis. Salvarea este a DOMNULUI.  
\v 10 Şi DOMNUL i-a vorbit peştelui şi l-a vărsat pe Iona pe uscat.   
\c 3  
\p
\v 1 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Iona a doua oară, spunând:  
\v 2 Ridică-te, mergi la Ninive, acea mare cetate, şi predică-i această predicare pe care ţi-o voi porunci.  
\v 3 Astfel Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, conform cuvântului DOMNULUI. Şi Ninive era o cetate peste măsură de mare, cât o călătorie de trei zile.  
\v 4 Şi Iona a început să intre în cetate cale de o zi şi a strigat şi a zis: Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi dărâmată!  
\v 5 Atunci oamenii din Ninive l-au crezut pe Dumnezeu şi au proclamat un post şi au îmbrăcat pânză de sac, de la cel mai mare dintre ei până la cel mai mic dintre ei.  
\v 6 Căci a ajuns cuvântul la împăratul din Ninive; şi s-a ridicat de pe tronul lui şi şi-a scos roba de pe el şi s-a acoperit cu pânză de sac şi s-a aşezat în cenuşă.  
\v 7 Şi el a făcut să fie proclamată şi publicată aceasta prin Ninive, prin decretul împăratului şi a nobililor săi, spunând: Niciun om, nici animal, nici cireadă, nici turmă, să nu guste nimic, nici să nu se hrănească, nici să nu bea apă;  
\v 8 Ci şi om şi animal să fie acoperit cu pânză de sac şi să strige tare către Dumnezeu, da, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa care este în mâinile lor.  
\v 9 Cine poate spune dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi nu se va pocăi, şi se va întoarce de la mânia lui înverşunată, ca să nu pierim?  
\v 10 Şi Dumnezeu a văzut lucrările lor, că s-au întors de la calea lor cea rea; şi Dumnezeu s-a pocăit de răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a făcut.   
\c 4  
\p
\v 1 Dar aceasta a displăcut foarte mult lui Iona şi s-a mâniat foarte tare.  
\v 2 Şi s-a rugat DOMNULUI şi a spus: Te rog, DOAMNE, nu era aceasta spusa mea, când eram încă în ţara mea? De aceea am fugit înainte la Tarsis, pentru că am ştiut că eşti un Dumnezeu cu har şi milostiv, încet la mânie şi de o mare bunătate şi te pocăieşti de la rău.  
\v 3 De aceea acum, DOAMNE, te implor, ia viaţa de la mine, pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.  
\v 4 Atunci DOMNUL a spus: Faci tu bine că te mânii?  
\v 5 Astfel Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat în partea de est a cetăţii şi acolo şi-a făcut o colibă şi a stat jos la umbră lângă ea, până când va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.  
\v 6 Şi DOMNUL Dumnezeu a pregătit o plantă şi a făcut-o să se ridice peste Iona, ca să fie o umbră deasupra capului său, ca să îl scape din mâhnirea lui. Astfel Iona s-a veselit cu mare bucurie pentru \add acea\add* plantă.  
\v 7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme când dimineaţa s-a ridicat în ziua următoare şi viermele a lovit planta aşa că aceasta s-a uscat.  
\v 8 Şi s-a întâmplat, când soarele a răsărit, că Dumnezeu a pregătit un vânt arzător din est; şi soarele a bătut peste capul lui Iona, încât el a leşinat şi a dorit în el însuşi să moară şi a spus: Mai bine este pentru mine să mor decât să trăiesc!  
\v 9 Şi Dumnezeu i-a spus lui Iona: Faci tu bine că te mânii din cauza plantei? Iar el a spus: Fac bine că mă mânii, până la moarte!  
\v 10 Atunci DOMNUL a spus: Ai avut milă de plantă, pentru care nu ai muncit, nici nu ai făcut-o să crească; ea care într-o noapte s-a ridicat şi într-o noapte a pierit.  
\v 11 Şi nu ar trebui să cruţ Ninive, acea mare cetate, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu pot să discearnă între dreapta lor şi stânga lor; şi de asemenea multe vite?