\id GEN  
\h Geneză 
\toc1 Geneză 
\toc2 Geneză 
\toc3 Geneză 
\mt1 Geneză  
\c 1  
\p
\v 1 La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul.  
\v 2 Şi pământul era fără formă şi gol; şi întuneric era peste suprafaţa adâncului. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste suprafaţa apelor.  
\v 3 Şi Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină.  
\v 4 Şi Dumnezeu a văzut lumina, că era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.  
\v 5 Şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua întâi.  
\v 6 Şi Dumnezeu a spus: Să fie o întindere în mijlocul apelor şi aceasta să despartă apele de ape.  
\v 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi a despărţit apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii şi aşa a fost.  
\v 8 Şi Dumnezeu a numit întinderea cer. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a doua.  
\v 9 Şi Dumnezeu a spus: Apele de sub cer să se adune la un loc şi să se arate uscatul. Şi aşa a fost.  
\v 10 Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, şi adunarea apelor a numit-o mări; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.  
\v 11 Şi Dumnezeu a spus: Să dea pământul iarbă, verdeaţa care aduce sămânţă şi pomi roditori care aduc rod după felul lor, a căror sămânţă este în ei, pe pământ. Şi aşa a fost.  
\v 12 Şi pământul a dat iarbă şi verdeaţă care aduce sămânţă după felul ei şi pomi care aduc rod, a căror sămânţă era în ei, după felul lor; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.  
\v 13 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a treia.  
\v 14 Şi Dumnezeu a spus: Să fie luminători în întinderea cerului pentru a despărţi ziua de noapte; şi ei să fie pentru semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi ani;  
\v 15 Şi ei să fie ca luminători în întinderea cerului pentru a da lumină peste pământ. Şi aşa a fost.  
\v 16 Şi Dumnezeu a făcut doi luminători mari: luminătorul mai mare pentru a stăpâni ziua şi luminătorul mai mic pentru a stăpâni noaptea; el a făcut de asemenea stelele.  
\v 17 Şi Dumnezeu i-a pus în întinderea cerului pentru a da lumină peste pământ,  
\v 18 Şi pentru a stăpâni peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.  
\v 19 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a patra.  
\v 20 Şi Dumnezeu a spus: Apele să dea abundent fiinţa mişcătoare care are viaţă şi păsări să zboare deasupra pământului pe faţa întinderii cerului.  
\v 21 Şi Dumnezeu a creat balene mari şi fiecare vieţuitoare care se mişcă, pe care apele le-au dat abundent, după felul lor, şi fiecare pasăre înaripată, după felul ei; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.  
\v 22 Şi Dumnezeu le-a binecuvântat, spunând: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi apele în mări, şi pasărea să se înmulţească pe pământ.  
\v 23 Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a cincea.  
\v 24 Şi Dumnezeu a spus: Să dea pământul fiinţa vie după felul ei, vite şi târâtoare şi fiare ale pământului, după felul lor. Şi aşa a fost.  
\v 25 Şi Dumnezeu a făcut fiara pământului, după felul ei, şi vite, după felul lor, şi fiecare târâtoare pe pământ, după felul ei; şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.  
\v 26 Şi Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; şi ei să domnească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste vite şi peste tot pământul şi peste fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ.  
\v 27 Astfel Dumnezeu a creat om după propriul său chip, după chipul lui Dumnezeu l-a creat, parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat.  
\v 28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a spus: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l şi domniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste fiecare vieţuitoare ce se mişcă pe pământ.  
\v 29 Şi Dumnezeu a spus: Iată, v-am dat fiecare verdeaţă care aduce sămânţă, care este peste faţa întregului pământ, şi fiecare pom, în care este rodul unui pom care aduce sămânţă, aceasta vă va fi pentru mâncare.  
\v 30 Şi fiecărei fiare a pământului şi fiecărei păsări a cerului şi fiecărei târâtoare pe pământ, în care este viaţă, le-am dat fiecare plantă verde pentru mâncare; şi aşa a fost.  
\v 31 Şi Dumnezeu a văzut fiecare lucru pe care l-a făcut şi, iată, totul era foarte bun. Şi a fost o seară şi o dimineaţă: ziua a şasea.   
\c 2  
\p
\v 1 Astfel au fost terminate cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.  
\v 2 Şi în ziua a şaptea Dumnezeu şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse.  
\v 3 Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în aceasta s-a odihnit de toată lucrarea sa, pe care Dumnezeu a creat-o şi a făcut-o.  
\v 4 Acestea sunt generaţiile cerurilor şi ale pământului când au fost create, în ziua în care DOMNUL Dumnezeu a făcut pământul şi cerurile,  
\v 5 Şi fiecare verdeaţă a câmpului, înainte ca aceasta să fi fost în pământ, şi fiecare verdeaţă a câmpului înainte de a fi încolţit, pentru că DOMNUL Dumnezeu nu făcuse să plouă peste pământ şi nu era om să are pământul.  
\v 6 Ci un abur se ridica din pământ şi uda toată suprafaţa pământului.  
\v 7 Şi DOMNUL Dumnezeu l-a format pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflarea vieţii şi omul a devenit un suflet viu.  
\v 8 Şi DOMNUL Dumnezeu a sădit o grădină înspre est, în Eden, şi acolo a pus pe omul pe care l-a format.  
\v 9 Şi din pământ DOMNUL Dumnezeu a făcut să încolţească fiecare pom care este plăcut la vedere şi bun pentru mâncare şi pomul vieţii, de asemenea, în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.  
\v 10 Şi un râu ieşea din Eden ca să ude grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru capete.  
\v 11 Numele întâiului este Pison: acesta este cel ce înconjoară întreaga ţară Havila, unde este aur.  
\v 12 Şi aurul acelei ţări este bun: acolo este bedelium şi piatra de onix.  
\v 13 Şi numele celui de al doilea râu este Ghihon: acesta este cel ce înconjoară întreaga ţară a Etiopiei.  
\v 14 Şi numele celui de al treilea râu este Hidechel: acesta este cel ce merge spre estul Asiriei. Şi al patrulea râu este Eufratul.  
\v 15 Şi DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului, să o lucreze şi să o păzească.  
\v 16 Şi DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină poţi mânca în voie,  
\v 17 Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.  
\v 18 Şi DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el.  
\v 19 Şi din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară a câmpului şi fiecare pasăre a cerului şi le-a adus la Adam să vadă cum le va numi; şi oricum a numit Adam fiecare fiinţa vie, acela a fost numele ei.  
\v 20 Şi Adam a dat nume tuturor vitelor şi tuturor păsărilor cerului şi fiecărei fiare a câmpului, dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el.  
\v 21 Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam; şi Adam a dormit; şi a luat una din coastele lui şi a închis carnea la loc;  
\v 22 Şi din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la om, a făcut o femeie şi a adus-o la om.  
\v 23 Şi Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat.  
\v 24 De aceea va lăsa un bărbat pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup.  
\v 25 Şi ei erau amândoi goi, omul şi soţia sa, şi nu se ruşinau.   
\c 3  
\p
\v 1 Acum şarpele era mai viclean decât orice fiară a câmpului pe care DOMNUL Dumnezeu a făcut-o. Şi a spus femeii: Oare a spus Dumnezeu: Să nu mâncaţi din fiecare pom al grădinii?  
\v 2 Şi femeia a spus şarpelui: Putem să mâncăm din rodul pomilor grădinii,  
\v 3 Dar despre rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncaţi din el, nici să nu îl atingeţi, ca nu cumva să muriţi.  
\v 4 Şi şarpele a spus femeii: Nu veţi muri nicidecum;  
\v 5 Fiindcă Dumnezeu ştie că în ziua în care voi mâncaţi din acesta, atunci ochii voştri vor fi deschişi şi veţi fi ca dumnezei, cunoscând binele şi răul.  
\v 6 Şi când femeia a văzut că pomul era bun pentru mâncare şi că era plăcut ochilor şi un pom de dorit să facă pe cineva înţelept, ea a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat de asemenea soţului ei care era cu ea şi a mâncat şi el.  
\v 7 Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au ştiut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin laolaltă şi şi-au făcut şorţuri.  
\v 8 Şi au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei; şi Adam şi soţia lui s-au ascuns de prezența DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii.  
\v 9 Şi DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a spus: Unde eşti?  
\v 10 Iar el a spus: Am auzit vocea ta în grădină şi m-am temut, pentru că eram gol; şi m-am ascuns.  
\v 11 Iar el a spus: Cine ţi-a spus că erai gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?  
\v 12 Şi omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi eu am mâncat.  
\v 13 Şi DOMNUL Dumnezeu a spus femeii: Ce este aceasta ce ai făcut? Şi femeia a spus: Şarpele m-a înşelat şi eu am mâncat.  
\v 14 Şi DOMNUL Dumnezeu a spus şarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, eşti blestemat mai mult decât toate vitele şi mai mult decât fiecare fiară a câmpului; pe pântecele tău vei merge şi ţărână vei mânca toate zilele vieţii tale.  
\v 15 Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.  
\v 16 Femeii i-a spus: Mult îţi voi înmulţi tristeţea şi însărcinarea ta, cu tristeţe vei naşte copii şi dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine.  
\v 17 Şi lui Adam i-a spus: Pentru că ai dat ascultare vocii soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care ţi-am poruncit, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este pământul din cauza ta; în tristeţe vei mânca din el toate zilele vieţii tale;  
\v 18 Spini şi ciulini îţi va aduce şi vei mânca verdeaţa câmpului;  
\v 19 În sudoarea feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.  
\v 20 Şi Adam i-a dat soţiei sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.  
\v 21 Lui Adam şi soţiei lui, de asemenea, DOMNUL Dumnezeu le-a făcut haine de piei şi i-a îmbrăcat.  
\v 22 Şi DOMNUL Dumnezeu a spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, să cunoască binele şi răul. Şi acum, ca nu cumva să îşi întindă mâna şi să ia de asemenea din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna,  
\v 23 De aceea DOMNUL Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului, ca să are pământul din care fusese luat.  
\v 24 Astfel l-a alungat afară pe om şi a aşezat la est de grădina Edenului nişte heruvimi şi o sabie arzând care se întorcea în fiecare parte, pentru a păzi calea pomului vieţii.   
\c 4  
\p
\v 1 Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia lui, şi ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain şi a spus: Am primit un bărbat de la DOMNUL.  
\v 2 Şi ea a mai născut pe fratele lui, Abel. Şi Abel era păzitor de oi, dar Cain era lucrător al pământului.  
\v 3 Şi s-a întâmplat că, după un timp, Cain a adus un dar DOMNULUI, din rodul pământului.  
\v 4 Şi Abel, de asemenea, a adus din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Şi DOMNUL s-a uitat cu plăcere la Abel şi la darul său.  
\v 5 Dar la Cain şi la darul său nu s-a uitat cu plăcere. Şi Cain s-a înfuriat tare şi i s-a posomorât faţa.  
\v 6 Şi DOMNUL i-a spus lui Cain: De ce te-ai înfuriat? Şi de ce ţi s-a posomorât faţa?  
\v 7 Dacă faci bine, nu vei fi acceptat? Iar dacă nu faci bine, păcatul pândeşte la uşă. Şi dorinţa lui se ţine de tine, dar tu să stăpâneşti peste el.  
\v 8 Iar Cain a vorbit cu Abel, fratele său, şi a fost aşa: când erau ei pe câmp, Cain s-a ridicat împotriva lui Abel, fratele său, şi l-a ucis.  
\v 9 Şi DOMNUL i-a spus lui Cain: Unde este Abel, fratele tău? Iar el a spus: Nu ştiu; sunt eu păzitorul fratelui meu?  
\v 10 Iar el a spus: Ce ai făcut? Vocea sângelui fratelui tău strigă din pământ către mine.  
\v 11 Şi acum eşti blestemat de pe pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta.  
\v 12 Când lucrezi pământul, acesta nu îţi va mai da de aici înainte puterea lui; un fugar şi un rătăcitor vei fi pe pământ.  
\v 13 Şi Cain a spus DOMNULUI: Pedeapsa mea este mai mare decât o pot purta.  
\v 14 Iată, tu m-ai alungat astăzi de pe faţa pământului şi de la faţa ta voi fi ascuns şi voi fi un fugar şi un rătăcitor pe pământ şi se va întâmpla că oricine mă găseşte mă va ucide.  
\v 15 Şi DOMNUL i-a spus: De aceea, oricine ucide pe Cain, răzbunare va fi asupra lui de şapte ori. Şi DOMNUL a pus un semn pe Cain, ca nu cumva cineva, găsindu-l, să îl ucidă.  
\v 16 Şi Cain a ieşit din prezența DOMNULUI şi a locuit în ţara Nod, la est de Eden.  
\v 17 Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa şi ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a pus numele cetăţii după numele fiului său, Enoh.  
\v 18 Şi lui Enoh i s-a născut Irad; şi Irad a născut pe Mehuiael; şi Mehuiael a născut pe Metuşael; şi Metuşael a născut pe Lameh.  
\v 19 Şi Lameh şi-a luat două soţii: numele uneia era Ada şi numele celeilalte, Ţila.  
\v 20 Şi Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi au vite.  
\v 21 Şi numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce mânuiesc harpa şi instrumentul de suflat.  
\v 22 Şi Ţila, de asemenea, a născut pe Tubal-Cain, instructor al fiecărui meşteşugar în aramă şi fier; şi sora lui Tubal-Cain a fost Naama.  
\v 23 Şi Lameh a spus soţiilor lui, Ada şi Ţila: Auziţi vocea mea, voi soţiile lui Lameh, daţi ascultare la vorbirea mea: pentru că am ucis un om pentru rănirea mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.  
\v 24 Dacă va fi răzbunat Cain de şapte ori, cu adevărat, Lameh de şaptezeci şi şapte de ori.  
\v 25 Şi Adam a cunoscut-o din nou pe soţia lui şi ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set: Pentru că Dumnezeu, a spus ea, mi-a rânduit o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.  
\v 26 Şi lui Set, de asemenea, i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos: atunci au început oamenii să cheme numele DOMNULUI.   
\c 5  
\p
\v 1 Aceasta este cartea generaţiilor lui Adam. În ziua în care Dumnezeu a creat om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.  
\v 2 Parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele lor, Adam, în ziua în care au fost creaţi.  
\v 3 Şi Adam a trăit o sută treizeci de ani şi a născut un fiu în propria lui asemănare, după chipul lui, şi i-a pus numele Set;  
\v 4 Şi zilele lui Adam, după ce a născut pe Set, au fost de opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 5 Şi toate zilele pe care Adam le-a trăit au fost nouă sute treizeci de ani; şi a murit.  
\v 6 Şi Set a trăit o sută cinci ani şi a născut pe Enos;  
\v 7 Şi Set a trăit, după ce a născut pe Enos, opt sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 8 Şi toate zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; şi a murit.  
\v 9 Şi Enos a trăit nouăzeci de ani şi a născut pe Cainan;  
\v 10 Şi Enos a trăit, după ce a născut pe Cainan, opt sute cincisprezece ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 11 Şi toate zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani; şi a murit.  
\v 12 Şi Cainan a trăit şaptezeci de ani şi a născut pe Mahalaleel;  
\v 13 Şi Cainan a trăit, după ce a născut pe Mahalaleel, opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 14 Şi toate zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; şi a murit.  
\v 15 Şi Mahalaleel a trăit şaizeci şi cinci de ani şi a născut pe Iared;  
\v 16 Şi Mahalaleel a trăit, după ce a născut pe Iared, opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 17 Şi toate zilele lui Mahalaleel au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a murit.  
\v 18 Şi Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de ani şi a născut pe Enoh;  
\v 19 Şi Iared a trăit după ce a născut pe Enoh, opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 20 Şi toate zilele lui Iared au fost nouă sute şaizeci şi doi de ani; şi a murit.  
\v 21 Şi Enoh a trăit şaizeci şi cinci de ani şi a născut pe Metusala;  
\v 22 Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu, după ce a născut pe Metusala, trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 23 Şi toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani;  
\v 24 Şi Enoh a umblat cu Dumnezeu: şi nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.  
\v 25 Şi Metusala a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi a născut pe Lameh;  
\v 26 Şi Metusala a trăit, după ce a născut pe Lameh, şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 27 Şi toate zilele lui Metusala au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani; şi a murit.  
\v 28 Şi Lameh a trăit o sută optzeci şi doi de ani şi a născut un fiu;  
\v 29 Şi i-a pus numele Noe, spunând: Acesta ne va mângâia pentru lucrarea noastră şi osteneala mâinilor noastre, din cauza pământului pe care Dumnezeu l-a blestemat.  
\v 30 Şi Lameh a trăit, după ce a născut pe Noe, cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice;  
\v 31 Şi toate zilele lui Lameh au fost şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; şi a murit.  
\v 32 Şi Noe a fost în vârstă de cinci sute de ani; şi Noe a născut pe Sem, Ham şi Iafet.   
\c 6  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulţi pe faţa pământului şi li s-au născut fiice,  
\v 2 Că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii din toate pe care le-au ales.  
\v 3 Şi DOMNUL a spus: Duhul meu nu se va lupta întotdeauna cu omul, căci el este de asemenea şi carne; totuşi zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani.  
\v 4 Erau uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii, aceştia au fost războinicii, care au fost în vechime oameni de renume.  
\v 5 Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare pe pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era numai facere de rău continuă.  
\v 6 Şi aceasta l-a făcut pe DOMNUL să se pocăiască pentru că a făcut pe om pe pământ şi l-a mâhnit în inima lui.  
\v 7 Şi DOMNUL a spus: Voi nimici de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, deopotrivă om şi animal şi târâtoarea şi păsările cerului, fiindcă aceasta mă face să mă pocăiesc că i-am făcut.  
\v 8 Dar Noe a găsit har în ochii DOMNULUI.  
\v 9 Acestea sunt generaţiile lui Noe: Noe a fost un bărbat drept şi desăvârşit în generaţiile lui şi Noe a umblat cu Dumnezeu.  
\v 10 Şi Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.  
\v 11 Şi pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi pământul era umplut de violenţă.  
\v 12 Şi Dumnezeu a privit peste pământ şi, iată, acesta era corupt, pentru că toată făptura şi-a corupt calea pe pământ.  
\v 13 Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârşitul a toată făptura a ajuns înaintea mea, fiindcă pământul este plin de violenţă din cauza lor; şi, iată, îi voi nimici împreună cu pământul.  
\v 14 Fă-ţi o arcă din lemn de gofer, să faci camere în arcă şi să o smoleşti pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală.  
\v 15 Şi acesta este modelul după care să o faci: Lungimea arcei să fie de trei sute de coţi, lăţimea acesteia cincizeci de coţi şi înălţimea acesteia treizeci de coţi.  
\v 16 Să faci arcei o fereastră, deasupra, să o termini la un cot de la acoperiş, şi uşa arcei să o aşezi în latura arcei; să faci arca cu trei nivele: cel de jos, al doilea şi al treilea.  
\v 17 Şi iată, eu, chiar eu, voi aduce un potop de ape peste pământ, pentru a nimici toată făptura de sub cer, în care este suflarea vieţii şi fiecare lucru care este pe pământ va muri.  
\v 18 Dar cu tine îmi voi întemeia legământul meu; şi să intri în arcă, tu şi fiii tăi şi soţia ta şi soţiile fiilor tăi cu tine.  
\v 19 Şi din fiecare vieţuitoare de orice făptură, două din fiecare soi, să aduci în arcă, pentru a le ţine în viaţă cu tine; să fie parte bărbătească şi parte femeiască.  
\v 20 Din păsări, după felul lor, şi din vite, după felul lor, şi din fiecare târâtoare a pământului, după felul ei, două din fiecare soi vor veni la tine, pentru a le ţine în viaţă.  
\v 21 Şi ia la tine din toată mâncarea care se mănâncă şi strânge-o la tine şi va fi mâncare pentru tine şi pentru ele.  
\v 22 Astfel a făcut Noe, conform cu tot ceea ce Dumnezeu i-a poruncit, astfel a făcut el.   
\c 7  
\p
\v 1 Şi DOMNUL i-a spus lui Noe: Intră tu şi toată casa ta în arcă, fiindcă te-am văzut drept înaintea mea în această generaţie.  
\v 2 Din fiecare fiară curată să iei la tine câte şapte perechi, partea bărbătească şi partea sa femeiască, şi din fiarele care nu sunt curate, câte două, partea bărbătească şi partea sa femeiască.  
\v 3 Din păsările cerului de asemenea câte şapte perechi, partea bărbătească şi partea femeiască, pentru a ţine sămânţă în viaţă peste faţa întregului pământ.  
\v 4 Căci încă şapte zile şi voi face să plouă peste pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi orice lucru viu pe care l-am făcut, îl voi distruge de pe faţa pământului.  
\v 5 Şi Noe a făcut conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit.  
\v 6 Şi Noe era în vârstă de şase sute de ani când potopul apelor era peste pământ.  
\v 7 Şi Noe a intrat şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el în arcă, din cauza apelor potopului.  
\v 8 Din fiare curate şi din fiare care nu sunt curate şi din păsări şi din fiecare lucru care se târăşte pe pământ,  
\v 9 Au intrat două câte două la Noe în arcă, partea bărbătească şi partea femeiască, aşa cum Dumnezeu a poruncit lui Noe.  
\v 10 Şi s-a întâmplat, după şapte zile, că apele potopului au venit peste pământ.  
\v 11 În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în a şaptesprezecea zi a lunii, în acea zi au fost toate fântânile marelui adânc despicate şi ferestrele cerului s-au deschis.  
\v 12 Şi ploaia a fost peste pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.  
\v 13 În chiar aceeaşi zi a intrat Noe şi Sem şi Ham şi Iafet, fiii lui Noe şi soţia lui Noe şi cele trei soţii ale fiilor săi cu ei în arcă;  
\v 14 Ei şi fiecare fiară după felul ei şi toate vitele după felul lor şi fiecare târâtoare ce se târăşte pe pământ după felul ei şi fiecare pasăre după felul ei, fiecare păsărică din fiecare specie.  
\v 15 Şi au intrat la Noe în arcă două câte două din orice făptură în care este suflarea vieţii.  
\v 16 Şi cele ce au intrat, au intrat partea bărbătească şi partea femeiască din orice făptură, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui; şi DOMNUL l-a închis înăuntru.  
\v 17 Şi potopul a fost patruzeci de zile peste pământ şi apele au crescut şi au purtat sus arca şi aceasta a fost înălţată deasupra pământului.  
\v 18 Şi apele se înălţau şi s-au înmulţit foarte mult asupra pământului, şi arca mergea pe faţa apelor.  
\v 19 Şi apele s-au înălţat peste măsură asupra pământului şi toţi munţii înalţi, care erau sub întregul cer, au fost acoperiţi.  
\v 20 Apele s-au înălţat cu cincisprezece coţi deasupra lor şi munţii au fost acoperiţi.  
\v 21 Şi a murit orice făptură care mişca pe pământ, deopotrivă pasăre şi vită şi fiară şi fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ şi fiecare om;  
\v 22 Toate în a căror nări era suflarea vieţii, toate câte erau pe uscat, au murit.  
\v 23 Şi orice lucru viu care a fost pe faţa pământului a fost nimicit, deopotrivă om şi vită şi târâtoarele şi pasărea cerului; şi acestea au fost nimicite de pe pământ; şi numai Noe a rămas în viaţă şi cei ce erau cu el în arcă.  
\v 24 Şi apele s-au înălţat asupra pământului o sută cincizeci de zile.   
\c 8  
\p
\v 1 Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de fiecare vieţuitoare şi de toate vitele care erau cu el în arcă; şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ şi apele s-au retras;  
\v 2 De asemenea fântânile adâncului şi ferestrele cerului au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită;  
\v 3 Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat.  
\v 4 Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a lunii, pe munţii Ararat.  
\v 5 Şi apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.  
\v 6 Şi s-a întâmplat, după ce s-au sfârşit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,  
\v 7 Şi a trimis înainte un corb, care a ieşit şi a mers încolo şi încoace, până când au secat apele de pe pământ.  
\v 8 De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe faţa pământului;  
\v 9 Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său şi s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe faţa întregului pământ; atunci a întins mâna şi l-a luat şi l-a dus la el în arcă.  
\v 10 Şi a mai stat alte şapte zile şi din nou a trimis porumbelul afară din arcă;  
\v 11 Şi porumbelul a venit la el seara şi, iată, în ciocul lui era o frunză de măslin proaspăt ruptă, aşa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ.  
\v 12 Şi a mai stat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.  
\v 13 Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ridicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era uscată.  
\v 14 Şi în a doua lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.  
\v 15 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:  
\v 16 Ieşi din arcă, tu şi soţia ta şi fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine.  
\v 17 Scoate împreună cu tine fiecare vieţuitoare care este cu tine, a toată făptura, deopotrivă pasăre şi vită şi fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ, ca acestea să nască abundent pe pământ şi să fie roditoare şi să se înmulţească pe pământ.  
\v 18 Şi Noe a ieşit şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el;  
\v 19 Fiecare fiară, fiecare târâtoare şi fiecare pasăre şi orice se târăşte pe pământ, după felurile lor, au ieşit afară din arcă.  
\v 20 Şi Noe a zidit un altar DOMNULUI şi a luat din fiecare fiară curată şi din fiecare pasăre curată şi a adus ofrande arse pe altar.  
\v 21 Şi DOMNUL a mirosit o aromă dulce şi DOMNUL a spus în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreodată din cauza omului, pentru că imaginaţia inimii omului este facere de rău din tinereţea lui, nici nu voi mai lovi din nou vreodată fiecare vieţuitoare, aşa cum am făcut.  
\v 22 Cât timp pământul rămâne, semănatul şi seceratul şi frig şi arşiţă şi vară şi iarnă şi zi şi noapte nu vor înceta.   
\c 9  
\p
\v 1 Şi Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui şi le-a spus: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.  
\v 2 Şi teama de voi şi groaza de voi va fi peste fiecare fiară a pământului şi peste fiecare pasăre a cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; în mâna voastră sunt ele predate.  
\v 3 Tot ce se mişcă şi trăieşte va fi mâncare pentru voi; precum planta verde, v-am dat toate lucrurile.  
\v 4 Dar carne cu viaţa ei, ceea ce este sângele ei, să nu mâncaţi.  
\v 5 Şi cu adevărat sângele vostru, al vieţilor voastre, îl voi cere, din mâna fiecărei fiare îl voi cere şi din mâna omului, din mâna fiecărui frate al omului voi cere viaţa omului.  
\v 6 Oricine varsă sângele omului, prin om să fie vărsat sângele lui, pentru că după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe om.  
\v 7 Şi voi fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, naşteţi abundent pe pământ şi înmulţiţi-vă pe acesta.  
\v 8 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe şi fiilor lui cu el, spunând:  
\v 9 Şi eu, iată, întemeiez legământul meu cu voi şi cu sămânţa voastră după voi;  
\v 10 Şi cu fiecare creatură vie care este cu voi, dintre păsări, dintre vite şi dintre fiecare fiară a pământului cu voi, de la tot ceea ce iese afară din arcă, până la fiecare fiară a pământului.  
\v 11 Şi voi întemeia legământul meu cu voi şi nici nu va mai fi toată făptura stârpită vreodată prin apele unui potop, nici nu va mai fi vreodată un potop să distrugă pământul.  
\v 12 Şi Dumnezeu a spus: Acesta este semnul legământului pe care îl fac între mine şi voi şi fiecare creatură vie care este cu voi, pentru generaţii pentru totdeauna:  
\v 13 Eu aşez curcubeul meu în nor şi acesta va fi ca semn al unui legământ între mine şi pământ.  
\v 14 Şi se va întâmpla, când aduc un nor peste pământ, că se va vedea curcubeul în nor:  
\v 15 Şi îmi voi aminti de legământul meu, care este între mine şi voi şi fiecare creatură vie a toată făptura; şi apele nu vor mai deveni un potop ca să nimicească toată făptura.  
\v 16 Şi curcubeul va fi în nor şi îl voi privi, ca să îmi amintesc de legământul veşnic dintre Dumnezeu şi fiecare creatură vie, a toată făptura, care este pe pământ.  
\v 17 Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Acesta este semnul legământului, pe care l-am întemeiat între mine şi toată făptura care este pe pământ.  
\v 18 Şi fiii lui Noe, care au ieşit din arcă, au fost Sem şi Ham şi Iafet; şi Ham este tatăl lui Canaan.  
\v 19 Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din ei a fost acoperit întregul pământ.  
\v 20 Şi Noe a început a fi agricultor şi a sădit o vie;  
\v 21 Şi a băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a dezgolit înăuntrul cortului său.  
\v 22 Şi Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai săi de afară.  
\v 23 Şi Sem şi Iafet au luat o haină şi au pus-o peste amândoi umerii lor şi au mers cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor şi feţele lor erau întoarse şi nu au văzut goliciunea tatălui lor.  
\v 24 Şi Noe s-a trezit din beţia vinului său şi a cunoscut ceea ce fiul său mai tânăr i-a făcut.  
\v 25 Şi a spus: Blestemat fie Canaan, un servitor al servitorilor va fi el fraţilor săi.  
\v 26 Şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Sem; şi Canaan va fi servitorul lui.  
\v 27 Dumnezeu va lărgi pe Iafet şi va locui în corturile lui Sem şi Canaan va fi servitorul lui.  
\v 28 Şi Noe a trăit după potop trei sute cincizeci de ani.  
\v 29 Şi toate zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani; şi a murit.   
\c 10  
\p
\v 1 Acum acestea sunt generaţiile fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet; şi li s-au născut fii după potop.  
\v 2 Fiii lui Iafet: Gomer şi Magog şi Madai şi Iavan şi Tubal şi Meşec şi Tiras.  
\v 3 Şi fiii lui Gomer: Aşchenaz şi Rifat şi Togarma.  
\v 4 Şi fiii lui Iavan: Elişa şi Tarsis, Chitim şi Dodanim.  
\v 5 Prin aceştia au fost împărţite insulele neamurilor în pământurile lor, fiecare după limba lui, după familiile lor, în naţiunile lor.  
\v 6 Şi fiii lui Ham: Cuş şi Miţraim şi Put şi Canaan.  
\v 7 Şi fiii lui Cuş: Seba şi Havila şi Sabta şi Raema şi Sabteca; şi fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.  
\v 8 Şi Cuş a născut pe Nimrod, el a început să fie unul puternic pe pământ.  
\v 9 El era un vânător puternic înaintea DOMNULUI, de aceea s-a spus: Precum Nimrod, puternicul vânător înaintea DOMNULUI.  
\v 10 Şi începutul împărăţiei sale a fost Babel şi Erec şi Acad şi Calne, în ţara Şinar.  
\v 11 Din acea ţară a ieşit Aşur şi a zidit Ninive şi cetatea Rehobot şi Calah,  
\v 12 Şi Resen, între Ninive şi Calah; aceasta este o mare cetate.  
\v 13 Şi Miţraim a născut pe ludimi şi pe anamimi şi pe lehabimi şi pe naftuhimi,  
\v 14 Şi pe patrusimi şi pe casluhimi, (din care au venit filisteni) şi pe caftorimi.  
\v 15 Şi Canaan a născut pe Sidon, întâiul său născut, şi pe Het,  
\v 16 Şi pe iebusiţi şi pe amoriţi şi pe ghirgasiţi,  
\v 17 Şi pe hiviţi şi pe archiţi şi pe siniţi,  
\v 18 Şi pe arvadiţi şi pe ţemariţi şi pe hamatiţi şi după aceea familiile canaaniţilor au fost împrăştiate peste tot.  
\v 19 Şi graniţa canaaniţilor era de la Sidon, precum vii la Gherar, spre Gaza, cum mergi spre Sodoma şi Gomora şi Adma şi Zeboim, până la Leşa.  
\v 20 Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, în ţările lor şi în naţiunile lor.  
\v 21 Lui Sem, de asemenea, tatăl tuturor copiilor lui Eber, fratele lui Iafet, care este mai vârstnic, şi lui i s-au născut copii.  
\v 22 Copiii lui Sem: Elam şi Aşur şi Arpacşad şi Lud şi Aram.  
\v 23 Şi copiii lui Aram: Uţ şi Hul şi Gheter şi Maş.  
\v 24 Şi Arpacşad a născut pe Şelah şi Şelah a născut pe Eber.  
\v 25 Şi lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia a fost Peleg, pentru că în zilele lui a fost pământul împărţit, şi numele fratelui său a fost Ioctan.  
\v 26 Şi Ioctan a născut pe Almodad şi pe Şelef şi pe Haţarmavet şi pe Ierah,  
\v 27 Şi pe Hadoram şi pe Uzal şi pe Dicla,  
\v 28 Şi pe Obal şi pe Abimael şi pe Şeba,  
\v 29 Şi pe Ofir şi pe Havila şi pe Iobab, toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.  
\v 30 Şi locuinţa lor era de la Meşa, aşa cum mergi spre Sefar, un munte spre est.  
\v 31 Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, în ţările lor, după naţiunile lor.  
\v 32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după generaţiile lor; în naţiunile lor şi prin aceştia au fost naţiunile împărţite pe pământ după potop.   
\c 11  
\p
\v 1 Şi întreg pământul era cu o singură limbă şi cu o singură vorbire.  
\v 2 Şi s-a întâmplat, cum au călătorit de la est, că au găsit o câmpie în ţara Şinar şi au locuit acolo.  
\v 3 Şi au spus unul altuia: Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine. Şi au avut cărămidă ca piatră şi smoală au avut ca mortar.  
\v 4 Şi au spus: Haidem să ne zidim o cetate şi un turn, al cărui vârf să ajungă până la cer; şi să ne facem un nume, ca nu cumva să fim împrăştiaţi pretutindeni pe faţa întregului pământ.  
\v 5 Şi DOMNUL a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care copiii oamenilor le-au zidit.  
\v 6 Şi DOMNUL a spus: Iată, poporul este unul şi ei toţi au o singură limbă şi au început să facă aceasta, şi acum nimic nu îi va opri din ceea ce au de gând să facă.  
\v 7 Haidem să coborâm, şi acolo să le încurcăm limba, ca ei să nu mai înţeleagă vorbirea unuia către celălalt.  
\v 8 Astfel DOMNUL i-a împrăştiat pretutindeni de acolo, peste faţa întregului pământ; şi au încetat a zidi cetatea.  
\v 9 De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ; şi de acolo DOMNUL i-a împrăştiat peste faţa întregului pământ.  
\v 10 Acestea sunt generaţiile lui Sem: Sem era în vârstă de o sută de ani şi a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop;  
\v 11 Şi Sem a trăit, după ce a născut pe Arpacşad, cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 12 Şi Arpacşad a trăit treizeci şi cinci de ani şi a născut pe Şelah;  
\v 13 Şi Arpacşad a trăit, după ce a născut pe Şelah, patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 14 Şi Şelah a trăit treizeci de ani şi a născut pe Eber;  
\v 15 Şi Şelah a trăit, după ce a născut pe Eber, patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 16 Şi Eber a trăit treizeci şi patru de ani şi a născut pe Peleg;  
\v 17 Şi Eber a trăit, după ce a născut pe Peleg, patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 18 Şi Peleg a trăit treizeci de ani şi a născut pe Reu;  
\v 19 Şi Peleg a trăit, după ce a născut pe Reu, două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 20 Şi Reu a trăit treizeci şi doi de ani şi a născut pe Serug;  
\v 21 Şi Reu a trăit, după ce a născut pe Serug, două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 22 Şi Serug a trăit treizeci de ani şi a născut pe Nahor;  
\v 23 Şi Serug a trăit, după ce a născut pe Nahor; două sute de ani şi a născut fii şi fiice.  
\v 24 Şi Nahor a trăit douăzeci şi nouă de ani şi a născut pe Terah;  
\v 25 Şi Nahor a trăit, după ce a născut pe Terah, o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.  
\v 26 Şi Terah a trăit şaptezeci de ani şi a născut pe Avram, Nahor şi Haran.  
\v 27 Şi acestea sunt generaţiile lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor, şi pe Haran şi Haran a născut pe Lot.  
\v 28 Şi Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în ţara naşterii sale, în Urul caldeilor.  
\v 29 Şi Avram şi Nahor şi-au luat soţii: numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor, Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi tatăl Iscăi.  
\v 30 Dar Sarai era stearpă, ea nu avea copil.  
\v 31 Şi Terah a luat pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora lui, soţia fiului său, Avram, şi a ieşit împreună cu ei din Urul caldeilor, ca să meargă în ţara lui Canaan; şi au venit la Haran şi au locuit acolo.  
\v 32 Şi zilele lui Terah au fost două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.   
\c 12  
\p
\v 1 Şi DOMNUL îi spusese lui Avram: Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău, spre o ţară pe care ţi-o voi arăta;  
\v 2 Şi voi face din tine o mare naţiune şi te voi binecuvânta şi voi face numele tău mare şi vei fi o binecuvântare;  
\v 3 Şi voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează şi voi blestema pe cel ce te blestemă şi în tine toate familiile pământului vor fi binecuvântate.  
\v 4 Astfel Avram a ieşit, cum îi spusese DOMNUL, şi Lot a mers cu el; şi Avram era în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran.  
\v 5 Şi Avram a luat pe Sarai, soţia lui, şi pe Lot, fiul fratelui său şi toată averea pe care au adunat-o şi sufletele pe care le-au obţinut în Haran şi au ieşit să meargă în ţara lui Canaan şi au venit în ţara lui Canaan.  
\v 6 Şi Avram a trecut prin ţară până la locul din Sihem, la câmpia lui More. Şi canaanitul era atunci în ţară.  
\v 7 Şi DOMNUL i s-a arătat lui Avram şi a spus: Seminţei tale voi da această ţară; şi acolo a zidit un altar DOMNULUI, care i s-a arătat.  
\v 8 Şi el s-a mutat de acolo la un munte, la est de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betel la vest şi Hai la est; şi acolo a zidit un altar DOMNULUI şi a chemat numele DOMNULUI.  
\v 9 Şi Avram a călătorit, mergând tot spre sud.  
\v 10 Şi a fost o foamete în ţară şi Avram a coborât în Egipt să locuiască temporar acolo, pentru că foametea era apăsătoare în ţară.  
\v 11 Şi s-a întâmplat, când s-a apropiat să intre în Egipt, că el i-a spus Sarei, soţia lui: Acum iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la vedere,  
\v 12 De aceea se va întâmpla, când egiptenii te vor vedea, că vor spune: Aceasta este soţia lui; şi mă vor ucide, dar pe tine te vor păstra în viaţă.  
\v 13 Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să îmi fie bine din cauza ta şi sufletul meu să trăiască din cauza ta.  
\v 14 Şi s-a întâmplat, pe când Avram a ajuns în Egipt, că egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă.  
\v 15 Prinţii lui Faraon de asemenea au văzut-o şi au lăudat-o înaintea lui Faraon; şi femeia a fost luată în casa lui Faraon.  
\v 16 Şi l-a tratat bine pe Avram din cauza ei şi avea oi şi boi şi catâri şi servitori şi servitoare şi măgăriţe şi cămile.  
\v 17 Şi DOMNUL a lovit cu plăgi pe Faraon şi casa lui, cu plăgi mari din cauza lui Sarai, soţia lui Avram.  
\v 18 Şi Faraon a chemat pe Avram şi a spus: Ce este aceasta ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că era soţia ta?  
\v 19 De ce ai spus: Ea este sora mea; astfel că aproape am luat-o de soţie? De aceea acum, iat-o pe soţia ta, ia-o şi pleacă.  
\v 20 Şi Faraon a poruncit oamenilor săi referitor la el şi l-au trimis de la ei, pe el şi pe soţia lui şi tot ce avea.   
\c 13  
\p
\v 1 Şi Avram a urcat din Egipt, el şi soţia lui şi tot ce avea, şi Lot împreună cu el, în sudul Canaanului.  
\v 2 Şi Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.  
\v 3 Şi a mers în călătoriile lui din sud chiar până la Betel, până la locul unde fusese cortul său la început, între Betel şi Hai;  
\v 4 Până la locul altarului, pe care l-a făcut acolo la început; şi acolo Avram a chemat numele DOMNULUI.  
\v 5 Şi de asemenea Lot, care a mers cu Avram, avea turme şi cirezi şi corturi.  
\v 6 Şi ţara nu era în stare să îi ţină ca să poată locui împreună, pentru că averea lor era mare, astfel că nu puteau locui împreună.  
\v 7 Şi a fost o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot; şi canaanitul şi perizitul locuiau pe atunci în ţară.  
\v 8 Şi Avram i-a spus lui Lot: Să nu fie ceartă, te rog, între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, pentru că suntem fraţi.  
\v 9 Nu este întreaga ţară înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine; dacă o vei lua la stânga, atunci eu voi merge la dreapta, sau dacă mergi la dreapta, atunci eu voi merge la stânga.  
\v 10 Şi Lot şi-a ridicat ochii şi a privit toată câmpia Iordanului, că aceasta era bine udată peste tot, înainte ca DOMNUL să fi distrus Sodoma şi Gomora, era ca grădina DOMNULUI, asemenea ţării Egiptului, cum vii la Ţoar.  
\v 11 Atunci Lot a ales pentru el toată câmpia Iordanului; şi Lot a călătorit spre est; şi ei s-au despărţit unul de celălalt.  
\v 12 Avram a locuit în ţara lui Canaan şi Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins cortul spre Sodoma.  
\v 13 Dar oamenii din Sodoma erau peste măsură de stricaţi şi păcătoşi înaintea DOMNULUI.  
\v 14 Şi DOMNUL i-a spus lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: Ridică-ţi acum ochii şi priveşte din locul în care eşti spre nord şi spre sud şi spre est şi spre vest,  
\v 15 Pentru că tot pământul pe care îl vezi, ţie ţi-l voi da şi seminţei tale pentru totdeauna.  
\v 16 Şi voi face sămânţa ta ca ţărâna pământului, astfel încât, dacă un om poate număra ţărâna pământului, atunci va fi şi sămânţa ta numărată.  
\v 17 Ridică-te, umblă prin ţară în lungimea acesteia şi în lăţimea ei, pentru că ţie ţi-o voi da.  
\v 18 Atunci Avram şi-a mutat cortul şi a venit şi a locuit în câmpia lui Mamre, care este în Hebron; şi a zidit acolo un altar DOMNULUI.   
\c 14  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat în zilele lui Amrafel, împărat al Şinarului, Arioc, împărat al Elasarului, Chedorlaomer, împărat al Elamului şi Tidal, împărat al naţiunilor,  
\v 2 Că aceştia au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, şi cu Birşa, împăratul Gomorei, Şinab, împărat al Admei, şi Şemeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul din Bela, care este Ţoar.  
\v 3 Toţi aceştia s-au adunat în valea Sidim, care este marea sărată.  
\v 4 Doisprezece ani au servit lui Chedorlaomer, şi în al treisprezecelea an s-au răzvrătit.  
\v 5 Şi în al paisprezecelea an a venit Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el şi au lovit pe refaimi în Aşterot Carnaim, şi pe zuzimi în Ham, şi pe emimi în Şave Chiriataim,  
\v 6 Şi pe horiţi în muntele lor Seir, spre Elparan, care este lângă pustie.  
\v 7 Şi ei s-au întors şi au venit la Enmişpat, care este Cades, şi au lovit toată ţara amaleciţilor şi de asemenea pe amoriţi, care locuiesc în Haţeţon-Tamar.  
\v 8 Şi au ieşit împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei şi împăratul Admei şi împăratul Ţeboimului şi împăratul din Bela (care este Ţoar) şi au intrat în luptă cu ei în valea Sidim;  
\v 9 Cu Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi cu Tidal împăratul naţiunilor, şi Amrafel, împăratul Şinarului, şi Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi cu cinci.  
\v 10 Şi valea Sidim era plină cu gropi de smoală; şi împăraţii Sodomei şi Gomorei au fugit şi au căzut acolo; şi cei ce au rămas au fugit la munte.  
\v 11 Şi au luat toate bunurile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat.  
\v 12 Şi au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma, şi bunurile lui şi au plecat.  
\v 13 Şi a venit unul care scăpase şi a spus lui Avram, evreul, căci locuia în câmpia lui Mamre amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner; şi aceştia erau aliaţi cu Avram.  
\v 14 Şi când a auzit Avram că fratele său a fost luat captiv, a înarmat pe servitorii lui instruiţi, născuţi în casa lui, trei sute şi optsprezece, şi i-a urmărit până la Dan.  
\v 15 Şi s-a împărţit împotriva lor, el şi servitorii lui, noaptea, şi i-a lovit şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.  
\v 16 Şi a adus înapoi toate bunurile şi de asemenea a adus înapoi pe fratele său, Lot, şi bunurile lui şi pe femei de asemenea şi pe oameni.  
\v 17 Şi împăratul Sodomei a ieşit să îl întâmpine după întoarcerea lui de la măcelul lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau cu el, la valea Şave, care este valea împăratului.  
\v 18 Şi Melchisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin; şi el era preotul Dumnezeului cel preaînalt.  
\v 19 Şi l-a binecuvântat şi a spus: Binecuvântat fie Avram de Dumnezeul cel preaînalt, stăpânul cerului şi al pământului;  
\v 20 Şi binecuvântat fie Dumnezeul cel preaînalt care a dat pe duşmanii tăi în mâna ta. Şi Avram i-a dat zeciuieli din toate.  
\v 21 Şi împăratul Sodomei i-a spus lui Avram: Dă-mi oamenii şi ia bunurile pentru tine.  
\v 22 Şi Avram a spus împăratului Sodomei: Mi-am înălţat mâna spre DOMNUL, Dumnezeul cel preaînalt, stăpânul cerului şi pământului,  
\v 23 Că nu voi lua de la o aţă chiar până la o curea de sandală şi că nu voi lua nimic din ceea ce este al tău, ca nu cumva să spui: Eu l-am făcut pe Avram bogat;  
\v 24 În afară de ceea ce tinerii au mâncat şi partea oamenilor care au fost cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre, lasă-i să îşi ia partea lor.   
\c 15  
\p
\v 1 După aceste lucruri, cuvântul DOMNULUI a venit la Avram într-o viziune, spunând: Nu te teme Avrame, eu sunt scutul tău şi răsplata ta peste măsură de mare.  
\v 2 Şi Avram a spus: Doamne DUMNEZEULE, ce îmi vei da, văzând că mă duc fără copii, iar administratorul casei mele este acest Eliezer din Damasc?  
\v 3 Şi Avram a spus: Iată, nu mi-ai dat nicio sămânţă şi, iată, unul născut în casa mea este moştenitorul meu.  
\v 4 Şi, iată, cuvântul DOMNULUI a venit la el, spunând: Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din propriile tale adâncuri va fi moştenitorul tău.  
\v 5 Şi l-a dus afară şi a spus: Priveşte acum spre cer şi numără stelele, dacă eşti în stare să le numeri; şi i-a spus: Astfel va fi sămânţa ta.  
\v 6 Iar el a crezut în DOMNUL, iar DOMNUL i-a socotit aceasta pentru dreptate.  
\v 7 Şi i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îţi dau această ţară să o moşteneşti.  
\v 8 Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE, din ce voi şti că o voi moşteni?  
\v 9 Iar el i-a spus: Ia-mi o viţea de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un pui de porumbel.  
\v 10 Şi a luat la el toate acestea şi le-a despicat în două şi a aşezat fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a despicat.  
\v 11 Şi când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat.  
\v 12 Şi când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram şi, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el.  
\v 13 Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu este a lor şi vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani;  
\v 14 Şi de asemenea pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; şi după aceea vor ieşi din ea cu mare avere.  
\v 15 Iar tu vei merge la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o bătrâneţe frumoasă.  
\v 16 Dar în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.  
\v 17 Şi s-a întâmplat, după ce soarele a apus şi era întuneric, că iată, un cuptor fumegând şi o lampă arzând au trecut printre acele bucăţi.  
\v 18 În aceeaşi zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram, spunând: Seminţei tale i-am dat această ţară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat:  
\v 19 Cheniţii şi cheniziţii şi cadmoniţii,  
\v 20 Şi hitiţii şi periziţii şi refaimii,  
\v 21 Şi amoriţii şi canaaniţii şi ghirgaşiţii şi iebusiţii.   
\c 16  
\p
\v 1 Acum Sarai, soţia lui Avram, nu îi năştea copii; şi ea avea o roabă, o egipteancă, al cărei nume era Hagar.  
\v 2 Şi Sarai i-a spus lui Avram: Iată acum, DOMNUL m-a oprit de la a naşte; te rog, intră la servitoarea mea, poate că voi obţine copii prin ea. Şi Avram a dat ascultare vocii lui Sarai.  
\v 3 Şi Sarai, soţia lui Avram, a luat pe Hagar, servitoarea ei, egipteanca, după ce Avram a locuit zece ani în ţara lui Canaan, şi a dat-o soţului ei, Avram, să fie soţia lui.  
\v 4 Şi a intrat la Hagar şi ea a rămas însărcinată; şi când a văzut că a rămas însărcinată, stăpâna ei a fost dispreţuită în ochii ei.  
\v 5 Şi Sarai i-a spus lui Avram: Răul făcut mie fie asupra ta; eu am dat pe servitoarea mea la sânul tău, şi când a văzut ea că a rămas însărcinată, am fost dispreţuită în ochii ei; DOMNUL să judece între mine şi tine.  
\v 6 Dar Avram i-a spus lui Sarai: Iată, servitoarea ta este în mâna ta, fă-i cum îţi place. Şi când Sarai s-a purtat aspru cu ea, ea a fugit de la faţa ei.  
\v 7 Şi îngerul DOMNULUI a găsit-o lângă o fântână de apă în pustie, lângă fântâna pe calea spre Şur.  
\v 8 Şi a spus: Hagar, servitoarea lui Sarai, de unde vii? Şi unde mergi? Iar ea a spus: Fug de la faţa stăpânei mele Sarai.  
\v 9 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâinile ei.  
\v 10 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Voi înmulţi sămânţa ta peste măsură, încât nu va putea fi numărată din cauza mulţimii ei.  
\v 11 Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Iată, eşti însărcinată şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Ismael, pentru că DOMNUL a auzit necazul tău.  
\v 12 Şi el va fi un om sălbatic, mâna lui va fi împotriva fiecărui om şi mâna fiecărui om împotriva lui şi va locui în faţa tuturor fraţilor săi.  
\v 13 Şi ea a chemat numele DOMNULUI care i-a vorbit: Tu, Dumnezeu, mă vezi, pentru că ea a spus: Nu am privit de asemenea aici spatele celui care mă vede?  
\v 14 De aceea fântâna a fost numită Beerlahairoi; iată, este între Cades şi Bered.  
\v 15 Şi Hagar a născut lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului său, pe care Hagar l-a născut, numele Ismael.  
\v 16 Şi Avram era în vârstă de optzeci şi şase de ani când Hagar a născut pe Ismael lui Avram.   
\c 17  
\p
\v 1 Şi când Avram era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, DOMNUL s-a arătat lui Avram şi i-a spus: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, umblă înaintea mea şi fii desăvârşit.  
\v 2 Şi voi face legământul meu între mine şi tine şi te voi înmulţi peste măsură.  
\v 3 Şi Avram a căzut cu faţa sa la pământ şi Dumnezeu a vorbit cu el, spunând:  
\v 4 Cât despre mine, iată, legământul meu este cu tine şi tu vei fi tată al multor naţiuni.  
\v 5 Şi nu va mai fi chemat numele tău Avram, ci numele tău va fi Avraam, pentru că te-am făcut tată al multor naţiuni.  
\v 6 Şi te voi face peste măsură de roditor şi voi face naţiuni din tine şi împăraţi vor ieşi din tine.  
\v 7 Şi voi întemeia legământul meu între mine şi tine şi sămânţa ta după tine în generaţiile lor, ca legământ fără de sfârşit, pentru a-ţi fi Dumnezeu ţie şi seminţei tale după tine.  
\v 8 Şi îţi voi da ţie şi seminţei tale după tine ţara în care eşti străin, toată ţara lui Canaan, ca stăpânire fără de sfârşit; şi voi fi Dumnezeul lor.  
\v 9 Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Tu, aşadar, vei ţine legământul meu, tu şi sămânţa ta după tine, în generaţiile lor.  
\v 10 Acesta este legământul meu, pe care voi îl veţi ţine, între mine şi tine şi sămânţa ta după tine: Fiecare copil de parte bărbătească dintre voi va fi circumcis.  
\v 11 Şi veţi circumcide pielea prepuţului vostru şi aceasta va fi un semn al legământului dintre mine şi voi.  
\v 12 Şi cel ce este în vârstă de opt zile va fi circumcis între voi, fiecare copil de parte bărbătească în generaţiile voastre, cel născut în casă, sau cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu este din sămânţa ta.  
\v 13 Cel născut în casa ta şi cel cumpărat cu banii tăi trebuie să fie circumcis, şi legământul meu va fi în carnea voastră ca legământ fără de sfârşit.  
\v 14 Şi copilul de parte bărbătească necircumcis, a cărui piele a prepuţului său nu este circumcisă, acel suflet va fi stârpit din poporul său; el a rupt legământul meu.  
\v 15 Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Cât despre Sarai, soţia ta, nu vei mai chema numele ei Sarai, ci Sara va fi numele ei.  
\v 16 Şi o voi binecuvânta şi de asemenea îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi o mamă de naţiuni, împăraţi de popoare vor ieşi din ea.  
\v 17 Atunci Avraam a căzut cu faţa sa la pământ şi a râs şi a spus în inima lui: Îi va fi născut un copil celui ce este în vârstă de o sută de ani? Şi va naşte Sara, care are nouăzeci de ani?  
\v 18 Şi Avraam i-a spus lui Dumnezeu: O, de ar putea trăi Ismael înaintea ta!  
\v 19 Şi Dumnezeu a spus: Sara, soţia ta, într-adevăr, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Isaac; şi voi întemeia legământul meu cu el, ca legământ fără de sfârşit, şi cu sămânţa lui după el.  
\v 20 Şi cât despre Ismael, te-am auzit: Iată, l-am binecuvântat şi îl voi face roditor şi îl voi înmulţi peste măsură, doisprezece prinţi va naşte şi îl voi face o mare naţiune.  
\v 21 Dar legământul meu îl voi întemeia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la timpul cuvenit, în anul viitor.  
\v 22 Şi a terminat de vorbit cu el, iar Dumnezeu s-a înălţat de la Avraam.  
\v 23 Şi Avraam a luat pe Ismael, fiul său, şi pe toţi cei născuţi în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu banii lui, fiecare parte bărbătească între oamenii casei lui Avraam, şi a circumcis pielea prepuţului lor chiar în aceeaşi zi, aşa cum Dumnezeu îi spusese.  
\v 24 Şi Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în pielea prepuţului său.  
\v 25 Şi Ismael, fiul său, avea treisprezece ani când a fost circumcis în pielea prepuţului său.  
\v 26 Chiar în aceeaşi zi a fost Avraam circumcis şi Ismael, fiul său.  
\v 27 Şi toţi oamenii din casa lui, născuţi în casă şi cumpăraţi cu bani de la străin, au fost circumcişi împreună cu el.   
\c 18  
\p
\v 1 Şi DOMNUL i s-a arătat în câmpiile lui Mamre şi Avraam şedea în uşa cortului, în arşiţa zilei.  
\v 2 Şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el; şi când i-a văzut, a alergat de la uşa cortului să îi întâmpine şi s-a aplecat la pământ,  
\v 3 Şi a spus: Domnul meu, dacă am găsit acum favoare înaintea ochilor tăi, te rog, nu trece de la servitorul tău;  
\v 4 Lăsaţi să se aducă puţină apă, vă rog, şi spălaţi-vă picioarele şi odihniţi-vă sub pom;  
\v 5 Şi voi aduce o bucată de pâine şi mângâiaţi-vă inimile; după aceea veţi trece mai departe, fiindcă de aceea aţi venit voi la servitorul vostru. Iar ei au spus: Aşa să faci, precum ai spus.  
\v 6 Şi Avraam s-a grăbit în cort la Sara şi a spus: Pregăteşte repede trei măsuri din floarea făinii, frământ-o şi fă turte pe vatră.  
\v 7 Şi Avraam a alergat la cireadă şi a adus un viţel fraged şi bun şi l-a dat unui tânăr, iar acesta s-a grăbit să îl pregătească.  
\v 8 Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care l-a pregătit şi l-a pus înaintea lor şi a stat în picioare lângă ei sub pom şi au mâncat.  
\v 9 Iar ei i-au spus: Unde este Sara, soţia ta? Iar el a spus: Iată, în cort.  
\v 10 Iar el a spus: Eu cu adevărat mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu. Şi Sara a auzit aceasta în uşa cortului, care era în spatele lui.  
\v 11 Acum Avraam şi Sara erau bătrâni şi mult înaintaţi în vârstă şi a încetat a mai fi cu Sara, conform rânduielii femeilor.  
\v 12 De aceea Sara a râs în ea însăşi, spunând: După ce am îmbătrânit să mai am eu plăcere, domnul meu fiind şi el bătrân?  
\v 13 Şi DOMNUL i-a spus lui Avraam: Pentru ce a râs Sara, spunând: Cu adevărat să nasc eu, care sunt bătrână?  
\v 14 Este vreun lucru prea greu pentru DOMNUL? La timpul rânduit mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi Sara va avea un fiu.  
\v 15 Atunci Sara a negat, spunând: Nu am râs: pentru că îi era teamă. Dar el a spus: Ba da, ai râs.  
\v 16 Şi oamenii s-au ridicat de acolo şi au privit spre Sodoma: Şi Avraam a mers cu ei să îi conducă pe cale.  
\v 17 Şi DOMNUL a spus: Voi ascunde eu de Avraam ceea ce fac,  
\v 18 Văzând că Avraam cu adevărat va deveni o naţiune mare şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în el?  
\v 19 Pentru că îl cunosc că va porunci copiilor săi şi casei lui după el şi ei vor ţine calea DOMNULUI, pentru a face dreptate şi judecată, ca DOMNUL să aducă peste Avraam ceea ce a vorbit despre el.  
\v 20 Şi DOMNUL a spus: Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei este mare şi pentru că păcatul lor este foarte apăsător,  
\v 21 Voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în întregime conform cu strigătul ei, ce a venit până la mine; şi dacă nu, voi şti.  
\v 22 Şi bărbaţii şi-au întors feţele de acolo şi au mers spre Sodoma, dar Avraam mai stătea încă în picioare înaintea DOMNULUI.  
\v 23 Şi Avraam s-a apropiat şi a spus: Vei nimici de asemenea pe cel drept cu cel stricat?  
\v 24 De ar fi cumva cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii: vei nimici de asemenea şi nu vei cruţa locul pentru cei cinzeci de drepţi care sunt în el?  
\v 25 Departe de tine fie să faci astfel, să ucizi pe cel drept cu cel stricat şi cel drept să fie ca cel stricat, departe de tine fie aceasta. Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?  
\v 26 Iar DOMNUL a spus: Dacă găsesc în Sodoma cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii, atunci voi cruţa tot acel loc din cauza lor.  
\v 27 Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată acum, cutez să vorbesc Domnului, eu, care sunt doar ţărână şi cenuşă;  
\v 28 De ar lipsi cumva cinci din cei cincizeci de drepţi: vei distruge toată cetatea pentru lipsa a cinci? Iar el a spus: Dacă găsesc acolo patruzeci şi cinci, nu o voi distruge.  
\v 29 Şi i-a vorbit din nou şi a spus: De ar fi cumva patruzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta din cauza celor patruzeci.  
\v 30 Iar el i-a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi vorbi: De ar fi cumva treizeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta, dacă găsesc treizeci acolo.  
\v 31 Iar el a spus: Iată acum, eu cutez să vorbesc Domnului: De ar fi cumva douăzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu o voi distruge din cauza a douăzeci.  
\v 32 Iar el a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi mai vorbi doar de această dată: De ar fi cumva doar zece găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu o voi distruge din cauza a zece.  
\v 33 Şi DOMNUL a plecat imediat după ce a încetat să vorbească îndeaproape cu Avraam şi Avraam s-a întors la locul său.   
\c 19  
\p
\v 1 Şi pe seară, doi îngeri au venit la Sodoma; şi Lot şedea în poarta Sodomei; şi Lot, văzându-i, s-a ridicat să îi întâmpine şi s-a aplecat cu faţa sa la pământ;  
\v 2 Şi a spus: Iată acum, domnii mei, abateţi-vă, vă rog, în casa servitorului vostru şi rămâneţi toată noaptea şi spălaţi-vă picioarele şi vă veţi trezi devreme să mergeţi pe căile voastre. Iar ei au spus: Nu, ci vom sta în stradă toată noaptea.  
\v 3 Dar el a insistat pe lângă ei foarte mult şi s-au abătut la el şi au intrat în casa lui şi a făcut pentru ei un ospăţ şi a copt azimă şi au mâncat.  
\v 4 Dar înainte să se culce, bărbaţii cetăţii, bărbaţii din Sodoma, au încercuit casa, deopotrivă bătrâni şi tineri, tot poporul din fiecare parte a cetăţii;  
\v 5 Şi au chemat pe Lot şi i-au spus: Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această noapte? Scoate-i afară la noi să îi cunoaştem.  
\v 6 Şi Lot a ieşit la uşă la ei şi a închis uşa după el.  
\v 7 Şi a spus: Vă rog, fraţilor, nu faceţi o astfel de stricăciune.  
\v 8 Iată acum, am două fete care nu au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă, vă rog, să le scot la voi şi faceţi-le precum este bine în ochii voştri, numai acestor bărbaţi nu le faceţi nimic, căci pentru aceasta au venit sub umbra acoperişului meu.  
\v 9 Dar ei au spus: Dă-te înapoi. Şi au spus din nou: Acesta a venit să locuiască temporar şi voieşte să fie judecător, acum ne vom purta mai rău cu tine decât cu ei. Şi împingeau cu putere asupra bărbatului, adică Lot, şi s-au apropiat să spargă uşa.  
\v 10 Dar bărbaţii şi-au întins mâna şi l-au tras pe Lot în casă la ei şi au închis uşa.  
\v 11 Şi au lovit pe bărbaţii care erau la uşa casei cu orbire, deopotrivă pe mici şi mari, astfel că se osteneau să găsească uşa.  
\v 12 Şi bărbaţii i-au spus lui Lot: Mai ai pe cineva aici? Ginere şi fiii tăi şi fiicele tale şi pe oricine ai în cetate, scoate-i din acest loc,  
\v 13 Pentru că vom distruge acest loc, deoarece strigătul lor a crescut mult înaintea feţei DOMNULUI şi DOMNUL ne-a trimis să îl distrugem.  
\v 14 Şi Lot a ieşit şi a vorbit ginerilor săi, care erau căsătoriţi cu fiicele lui, şi a spus: Ridicaţi-vă, ieşiţi din acest loc, pentru că DOMNUL va distruge această cetate. Dar el părea înaintea ginerilor săi ca unul care batjocorea.  
\v 15 Şi când s-a făcut dimineaţa, atunci îngerii au grăbit pe Lot, spunând: Ridică-te, ia pe soţia ta şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii mistuit în nelegiuirea cetăţii.  
\v 16 Şi în timp ce el întârzia, bărbaţii au apucat mâna lui şi mâna soţiei lui şi mâna celor două fiice ale lui, DOMNUL fiind milostiv cu el, şi l-au scos şi l-au aşezat în afara cetăţii.  
\v 17 Şi s-a întâmplat, după ce i-au scos afară, că a spus: Scapă-ţi viaţa; nu privi înapoia ta, nici nu sta în câmpie deschisă, scapă la munte ca nu cumva să fii mistuit.  
\v 18 Şi Lot le-a spus: Nu! Te rog, Domnul meu;  
\v 19 Iată acum, servitorul tău a găsit har înaintea ochilor tăi şi ai preamărit mila ta, pe care mi-ai arătat-o salvându-mi viaţa; şi nu pot să scap la munte, ca nu cumva ceva rău să mă prindă şi să mor;  
\v 20 Iată acum, această cetate este aproape, să scap la ea şi aceasta este una mică: Te rog, lasă-mă să scap într-acolo, (nu este aceasta una mică?) şi sufletul meu va trăi.  
\v 21 Iar el i-a spus: Vezi, te-am acceptat şi în acest lucru, că nu voi dărâma această cetate, pentru care ai vorbit.  
\v 22 Grăbeşte-te, scapă într-acolo, pentru că nu pot face nimic până ce vei fi ajuns acolo. De aceea s-a pus numele cetăţii, Ţoar.  
\v 23 Soarele se ridica deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar.  
\v 24 Atunci DOMNUL a plouat peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la DOMNUL din cer;  
\v 25 Şi a dărâmat acele cetăţi şi toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi ceea ce creştea pe pământ.  
\v 26 Dar soţia lui a privit înapoi din spatele lui şi a devenit un stâlp de sare.  
\v 27 Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a mers spre locul unde a stat în picioare înaintea DOMNULUI;  
\v 28 Şi a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei; şi a privit şi, iată, fumul ţinutului se ridica precum fumul unui cuptor.  
\v 29 Şi s-a întâmplat, când Dumnezeu a distrus cetăţile câmpiei, că Dumnezeu şi-a amintit de Avraam şi a trimis pe Lot afară din mijlocul dărâmării, când el a dărâmat cetăţile în care Lot a locuit.  
\v 30 Şi Lot s-a urcat din Ţoar şi a locuit în munte şi cele două fiice ale lui cu el, pentru că s-a temut să locuiască în Ţoar şi a locuit într-o peşteră, el şi cele două fiice ale lui.  
\v 31 Şi cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Tatăl nostru este bătrân şi nu este un bărbat pe pământ să intre la noi, după obiceiul întregului pământ;  
\v 32 Vino, să facem pe tatăl nostru să bea vin şi ne vom culca cu el, ca să păstrăm o sămânţă a tatălui nostru.  
\v 33 Şi ele au făcut pe tatăl lor să bea vin în acea noapte şi cea întâi născută a intrat şi s-a culcat cu tatăl ei; şi el nu şi-a dat seama când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat.  
\v 34 Şi s-a întâmplat a doua zi, că cea întâi născută i-a spus celei mai tinere: Iată, m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; hai să îl facem să bea vin şi în această noapte şi intră şi culcă-te cu el, ca să păstrăm o sămânţă a tatălui nostru.  
\v 35 Şi ele au făcut pe tatăl lor să bea vin şi în acea noapte; şi cea tânără s-a ridicat şi s-a culcat cu el; şi el nu şi-a dat seama când ea s-a culcat, nici când s-a ridicat.  
\v 36 Astfel au fost amândouă fiicele lui Lot însărcinate prin tatăl lor.  
\v 37 Şi cea întâi născută a născut un fiu şi i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor până în această zi.  
\v 38 Şi cea mai tânără de asemenea a născut un fiu şi i-a pus numele Ben-ami; el este tatăl copiilor lui Amon până în această zi.   
\c 20  
\p
\v 1 Şi Avraam a călătorit de acolo spre ţinutul de sud şi s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit temporar în Gherar.  
\v 2 Şi Avraam a spus despre Sara, soţia lui: Ea este sora mea; şi Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara.  
\v 3 Dar Dumnezeu a venit la Abimelec într-un vis, noaptea, şi i-a spus: Iată, eşti un om mort, din cauza femeii pe care ai luat-o, pentru că ea este soţia unui bărbat.  
\v 4 Dar Abimelec nu se apropiase de ea şi a spus: Doamne, vei ucide de asemenea o naţiune dreaptă?  
\v 5 Nu mi-a spus el: Ea este sora mea? Şi ea, chiar ea însăşi a spus: El este fratele meu; în integritatea inimii mele şi în nevinovăţia mâinilor mele am făcut aceasta.  
\v 6 Şi Dumnezeu i-a spus într-un vis: Da, ştiu că ai făcut aceasta în integritatea inimii tale, pentru că de asemenea te-am oprit de la păcătuire împotriva mea; de aceea nu te-am lăsat să o atingi.  
\v 7 De aceea acum dă înapoi bărbatului pe soţia lui; căci este profet şi se va ruga pentru tine şi vei trăi; dar dacă nu o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi toţi ai tăi.  
\v 8 Astfel Abimelec s-a sculat devreme dimineaţa şi a chemat pe toţi servitorii săi şi a spus toate aceste lucruri în urechile lor şi oamenii s-au temut foarte tare.  
\v 9 Apoi Abimelec l-a chemat pe Avraam şi i-a spus: Ce ne-ai făcut? Şi cu ce te-am ofensat că ai adus asupra mea şi a împărăţiei mele un mare păcat? Tu mi-ai făcut lucruri care nu trebuiau făcute.  
\v 10 Şi Abimelec i-a spus lui Avraam: Ce ai văzut, de ai făcut acest lucru?  
\v 11 Şi Avraam a spus: Pentru că am gândit: Cu adevărat teama de Dumnezeu nu este în acest loc; şi mă vor ucide din cauza soţiei mele.  
\v 12 Şi totuşi într-adevăr ea este sora mea; ea este fiica tatălui meu, dar nu este fiica mamei mele; şi ea a devenit soţia mea.  
\v 13 Şi s-a întâmplat, pe când Dumnezeu m-a făcut să rătăcesc din casa tatălui meu, că i-am spus: Aceasta să fie bunăvoinţa ta pe care să mi-o arăţi; în fiecare loc unde vom ajunge, spune despre mine: El este fratele meu.  
\v 14 Şi Abimelec a luat oi şi boi şi servitori şi servitoare şi i-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi pe Sara, soţia sa.  
\v 15 Şi Abimelec a spus: Iată, ţara mea este înaintea ta, locuieşte unde îţi place.  
\v 16 Şi Sarei i-a spus: Iată, am dat fratelui tău o mie de arginţi; iată, el îţi este o acoperitoare a ochilor, pentru toţi cei ce sunt cu tine şi cu toţi ceilalţi; astfel a fost ea mustrată.  
\v 17 Astfel Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a vindecat pe Abimelec şi pe soţia lui şi pe servitoarele lui; şi ele au născut copii.  
\v 18 Pentru că DOMNUL a închis de tot toate pântecele femeilor din casa lui Abimelec, din cauza Sarei, soţia lui Avraam.   
\c 21  
\p
\v 1 Şi DOMNUL a vizitat-o pe Sara aşa cum a spus; şi DOMNUL a făcut Sarei aşa cum el a vorbit.  
\v 2 Căci Sara a rămas însărcinată şi a născut un fiu lui Avraam la bătrâneţile lui, la timpul cuvenit despre care Dumnezeu îi vorbise.  
\v 3 Şi Avraam i-a pus fiului său, care i-a fost născut, pe care Sara i l-a născut, numele Isaac.  
\v 4 Şi Avraam a circumcis pe fiul său Isaac când pruncul avea opt zile, aşa cum Dumnezeu i-a poruncit.  
\v 5 Şi Avraam era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac.  
\v 6 Şi Sara a spus: Dumnezeu m-a făcut să râd, aşa că toţi cei ce vor auzi vor râde împreună cu mine.  
\v 7 Şi ea a spus: Cine ar fi spus lui Avraam, că Sara ar alăpta copii? Pentru că i-am născut un fiu la bătrâneţile sale.  
\v 8 Şi copilul a crescut şi a fost înţărcat şi Avraam a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat.  
\v 9 Şi Sara a văzut pe fiul lui Hagar, egipteanca, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, batjocorind.  
\v 10 De aceea i-a spus lui Avraam: Alungă pe această roabă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei roabe nu va fi moştenitor împreună cu fiul meu, cu Isaac.  
\v 11 Şi lucrul a fost foarte dureros înaintea ochilor lui Avraam, din cauza fiului său.  
\v 12 Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: Să nu fie acest lucru dureros înaintea ochilor tăi din cauza băiatului şi din cauza roabei tale; în tot ce Sara ţi-a spus, dă ascultare vocii ei, pentru că în Isaac se va chema sămânţa ta.  
\v 13 Şi de asemenea din fiul roabei voi face o naţiune, pentru că el este sămânţa ta.  
\v 14 Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a luat pâine şi un burduf de apă şi copilul şi l-a dat lui Hagar, punându-l pe umărul ei; şi a trimis-o şi ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba.  
\v 15 Şi apa s-a terminat din burduf şi ea a lepădat copilul sub unul dintre tufişuri.  
\v 16 Şi a mers şi s-a aşezat jos înaintea lui la depărtare de el, cam cât ar trage un arcaş, pentru că spunea: Să nu văd moartea copilului. Şi s-a aşezat înaintea lui şi şi-a înălţat vocea şi a plâns.  
\v 17 Şi Dumnezeu a auzit vocea băiatului; şi îngerul lui Dumnezeu a chemat pe Hagar din cer şi i-a spus: Ce îţi este, Hagar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit vocea băiatului acolo unde este el.  
\v 18 Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l în mână, pentru că îl voi face o mare naţiune.  
\v 19 Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut o fântână de apă; şi s-a dus şi a umplut burduful cu apă şi a dat băiatului să bea.  
\v 20 Şi Dumnezeu a fost cu băiatul; şi a crescut şi a locuit în pustie şi a devenit arcaş.  
\v 21 Şi a locuit în pustia Paran şi mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.  
\v 22 Şi s-a întâmplat în acel timp, că Abimelec şi Picol, căpetenia oştirii sale, i-au vorbit lui Avraam, spunând: Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci;  
\v 23 De aceea acum jură-mi aici pe Dumnezeu că nu mă vei înșela nici pe mine, nici pe fiul meu, nici pe fiul fiului meu, ci conform bunătăţii pe care ţi-am făcut-o, îmi vei face şi tu mie şi ţării în care ai locuit temporar.  
\v 24 Şi Avraam a spus: Jur.  
\v 25 Şi Avraam a mustrat pe Abimelec din cauza unei fântâni de apă, pe care servitorii lui Abimelec au luat-o cu violenţă.  
\v 26 Şi Abimelec a spus: Nu am ştiut cine a făcut acest lucru, nici tu nu mi-ai spus, nici nu am auzit de aceasta, decât astăzi.  
\v 27 Şi Avraam a luat oi şi boi şi le-a dat lui Abimelec; şi amândoi au făcut un legământ.  
\v 28 Şi Avraam a pus şapte mieluşele din turmă la o parte.  
\v 29 Şi Abimelec i-a spus lui Avraam: Ce înseamnă aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus la o parte?  
\v 30 Iar el a spus: Aceste şapte mieluşele le vei lua din mâna mea, ca ele să fie o mărturie pentru mine, că am săpat această fântână.  
\v 31 Pentru aceasta el a numit acel loc Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat amândoi.  
\v 32 Astfel au făcut un legământ la Beer-Şeba, apoi Abimelec s-a ridicat şi Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.  
\v 33 Şi Avraam a sădit un crâng în Beer-Şeba şi a chemat acolo numele DOMNULUI, Dumnezeul cel veşnic.  
\v 34 Şi Avraam a locuit temporar în ţara filistenilor multe zile.   
\c 22  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat după aceste lucruri, că Dumnezeu l-a încercat pe Avraam şi i-a spus: Avraam; iar el a spus: Iată-mă.  
\v 2 Iar el a spus: Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac, pe care îl iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria; şi adu-l acolo ca o ofrandă arsă pe unul din munţii pe care ţi-l voi spune.  
\v 3 Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a înşeuat măgarul său şi a luat doi dintre tinerii săi cu el şi pe Isaac, fiul său, şi a despicat lemnele pentru ofranda arsă şi s-a ridicat şi a mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese.  
\v 4 Apoi în a treia zi Avraam şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.  
\v 5 Şi Avraam a spus tinerilor săi: Staţi aici cu măgarul; şi eu şi băiatul vom merge acolo şi ne vom închina şi ne vom întoarce la voi.  
\v 6 Şi Avraam a luat lemnele ofrandei arse şi l-a pus pe Isaac, fiul său; şi a luat focul în mâna sa şi un cuţit; şi au mers amândoi împreună.  
\v 7 Şi Isaac i-a vorbit tatălui său, Avraam, şi a zis: Tată; iar el a spus: Iată-mă, fiul meu. Iar el a spus: Iată, focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru ofranda arsă?  
\v 8 Şi Avraam a spus: Fiul meu, Dumnezeu însuşi se va îngriji de mielul pentru ofranda arsă; astfel au mers amândoi împreună.  
\v 9 Şi au ajuns la locul despre care Dumnezeu îi spusese; şi Avraam a zidit un altar acolo şi a pus lemnele în ordine şi a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe altar deasupra lemnelor.  
\v 10 Şi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul să înjunghie pe fiul său.  
\v 11 Şi îngerul DOMNULUI a strigat către el din cer şi a spus: Avraame, Avraame; iar el a spus: Iată-mă.  
\v 12 Şi a spus: Nu pune mâna pe băiat, nici nu îi face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, văzând că nu ai cruţat pe fiul tău, singurul tău fiu, pentru mine.  
\v 13 Şi Avraam şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, în spatele lui un berbec prins cu coarnele într-un desiş; şi Avraam a mers şi a luat berbecul şi l-a adus ca o ofrandă arsă în locul fiului său.  
\v 14 Şi Avraam a pus numele acelui loc, Iehova-Iire, aşa cum este spus până în ziua de azi: În muntele DOMNULUI îngrijirea se va vedea.  
\v 15 Şi îngerul DOMNULUI a strigat din cer către Avraam a doua oară,  
\v 16 Şi a spus: Pe mine însumi am jurat, spune DOMNUL, pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu;  
\v 17 De aceea binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni poarta duşmanilor săi.  
\v 18 Şi în sămânţa ta toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat de vocea mea.  
\v 19 Aşa că Avraam s-a întors la tinerii săi şi s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba; şi Avraam a locuit la Beer-Şeba.  
\v 20 Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Avraam, zicând: Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău, Nahor;  
\v 21 Uţ, primul său născut, şi Buz, fratele său, şi Chemuel, tatăl lui Aram,  
\v 22 Şi Chesed şi Hazo şi Pildaş şi Iidlaf şi Betuel.  
\v 23 Şi Betuel a născut pe Rebeca; pe aceştia opt Milca i-a născut lui Nahor, fratele lui Avraam.  
\v 24 Şi concubina sa, al cărei nume era Reuma, a născut de asemenea pe Tebah şi pe Gaham şi pe Tahaş şi pe Maaca.   
\c 23  
\s1 Moartea Sarei  
\p
\v 1 Şi Sara era în vârstă de o sută douăzeci şi şapte de ani, aceştia au fost anii vieţii lui Sara.  
\v 2 Şi Sara a murit în Chiriatarba, adică Hebron, în ţara lui Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi să o plângă.  
\v 3 Şi Avraam a stat în picioare înaintea moartei sale şi a vorbit fiilor lui Het, spunând:  
\v 4 Eu sunt străin şi locuitor temporar cu voi, daţi-mi în stăpânire un loc de îngropare între voi, ca să înmormântez moarta mea dinaintea feţei mele.  
\v 5 Şi copiii lui Het au răspuns lui Avraam, spunându-i:  
\v 6 Ascultă-ne, domnul meu: tu eşti un prinţ puternic printre noi; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre; niciunul din noi nu va opri de la tine mormântul său, să îţi îngropi moarta.  
\v 7 Şi Avraam s-a ridicat şi s-a aplecat până la pământ înaintea poporului ţării, înaintea copiilor lui Het.  
\v 8 Şi a vorbit îndeaproape cu ei, spunând: Dacă aceasta este dorinţa voastră, să înmormântez moarta mea dinaintea feţei mele, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,  
\v 9 Ca să îmi dea peştera din Macpela, pe care o are, care este la capătul câmpului său; pentru atâţia bani cât merită aceasta, să mi-o dea în stăpânire ca loc de îngropare printre voi.  
\v 10 Şi Efron locuia printre copiii lui Het; şi Efron hititul a răspuns lui Avraam în auzul copiilor lui Het, al tuturor celor ce intrau la poarta cetăţii sale, spunând:  
\v 11 Nu, domnul meu, ascultă-mă, câmpul ţi-l dau şi peştera care este în el, pe aceasta ţi-o dau; înaintea ochilor fiilor poporului meu ţi-o dau, înmormântează-ţi moarta.  
\v 12 Şi Avraam s-a aplecat până la pământ înaintea poporului ţării.  
\v 13 Şi i-a vorbit lui Efron în auzul poporului ţării, spunând: Dar dacă mi-l vei da, te rog ascultă-mă, îţi voi da bani pentru câmp; ia-i de la mine şi îmi voi înmormânta moarta acolo.  
\v 14 Şi Efron a răspuns lui Avraam, spunându-i:  
\v 15 Domnul meu, dă-mi ascultare, pământul merită patru sute de şekeli de argint; ce este aceasta între mine şi tine? Înmormântează-ţi aşadar moarta.  
\v 16 Şi Avraam a dat ascultare lui Efron; şi Avraam i-a cântărit lui Efron argintul, pe care l-a spus în auzul fiilor lui Het, patru sute de şekeli de argint, în moneda comerciantului.  
\v 17 Şi câmpul lui Efron, care era în Macpela, care era în faţă cu Mamre, câmpul şi peştera care era în el şi toţi copacii care erau în câmp, care erau pe toate marginile de jur împrejur, au fost făcute sigure,  
\v 18 Lui Avraam ca stăpânire înaintea ochilor copiilor lui Het, înaintea tuturor celor ce intrau pe poarta cetăţii sale.  
\v 19 Şi după aceasta, Avraam a îngropat pe Sara, soţia lui, în peştera din câmpia din Macpela, în faţă cu Mamre, acesta este Hebron, în ţara lui Canaan.  
\v 20 Şi câmpul şi peştera care este în el, au fost făcute sigure lui Avraam ca stăpânire a unui loc de îngropare, de fiii lui Het.   
\c 24  
\p
\v 1 Şi Avraam era bătrân şi mult înaintat în vârstă şi DOMNUL a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile.  
\v 2 Şi Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale, care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea,  
\v 3 Şi te voi face să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, printre care locuiesc eu;  
\v 4 Ci te vei duce în ţara mea şi la rudele mele şi vei lua o soţie fiului meu, Isaac.  
\v 5 Şi servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în această ţară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în ţara de unde ai venit?  
\v 6 Şi Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi acolo.  
\v 7 DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu şi din ţara rudelor mele şi care mi-a vorbit şi care mi-a jurat, spunând: Seminţei tale voi da această ţară; el va trimite pe îngerul său înaintea ta şi vei lua de acolo o soţie fiului meu.  
\v 8 Şi dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi acolo.  
\v 9 Şi servitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, şi i-a jurat referitor la acel lucru.  
\v 10 Şi servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său erau în mâna sa; şi el s-a ridicat şi a mers în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.  
\v 11 Şi a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetăţii, lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când femeile ies să scoată apă.  
\v 12 Şi a spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reuşită în această zi şi arată bunătate stăpânului meu, Avraam.  
\v 13 Iată, stau aici lângă fântâna de apă; şi fiicele bărbaţilor cetăţii ies să scoată apă,  
\v 14 Şi să se întâmple că tânăra căreia îi voi spune: Pleacă-ţi ulciorul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea şi voi da şi cămilelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isaac; şi din aceasta voi cunoaşte că ai arătat bunătate stăpânului meu.  
\v 15 Şi s-a întâmplat, înainte de a termina el de vorbit, că, iată, Rebeca, cea născută lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam, a ieşit cu ulciorul pe umărul ei.  
\v 16 Şi tânăra era foarte plăcută la vedere, o fecioară, şi niciun bărbat nu o cunoscuse; şi ea a coborât la fântână şi şi-a umplut ulciorul şi a urcat.  
\v 17 Şi servitorul a alergat să o întâlnească şi a spus: Lasă-mă, te rog, să beau puţină apă din ulciorul tău.  
\v 18 Iar ea a spus: Bea, domnul meu; şi ea s-a grăbit şi şi-a lăsat jos ulciorul peste mâna ei şi i-a dat să bea.  
\v 19 Şi după ce a terminat să îi dea de băut, a spus: Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până o să termine de băut.  
\v 20 Şi s-a grăbit şi şi-a golit ulciorul în adăpătoare şi a alergat din nou la fântână să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.  
\v 21 Şi bărbatul, mirându-se de ea, tăcea, voind să cunoască dacă DOMNUL făcuse călătoria lui prosperă sau nu.  
\v 22 Şi s-a întâmplat, pe când cămilele terminaseră de băut, că bărbatul a luat un cercel de aur de o jumătate de şekel în greutate şi două brăţări pentru mâinile ei, în greutate de zece şekeli de aur;  
\v 23 Şi a spus: A cui fiică eşti tu? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi să găzduim?  
\v 24 Iar ea i-a spus: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor.  
\v 25 Şi i-a mai spus: Avem deopotrivă paie şi nutreţ îndeajuns şi loc să găzduiţi.  
\v 26 Şi bărbatul şi-a plecat capul şi s-a închinat DOMNULUI.  
\v 27 Şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care nu a lăsat pe stăpânul meu lipsit de mila sa şi de adevărul său; eu, fiind pe cale, DOMNUL m-a condus la casa fraţilor stăpânului meu.  
\v 28 Şi fata a alergat şi a spus aceste lucruri tuturor celor din casa mamei ei.  
\v 29 Şi Rebeca avea un frate şi numele lui era Laban; şi Laban a alergat afară la bărbat, la fântână.  
\v 30 Şi s-a întâmplat, când a văzut cercelul şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: Astfel mi-a vorbit acel bărbat; că el a venit la acel bărbat; şi, iată, el stătea în picioare lângă cămile, la fântână.  
\v 31 Şi a spus: Intră, tu, binecuvântatul DOMNULUI; pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa şi loc pentru cămile.  
\v 32 Şi bărbatul a intrat în casă şi a deşeuat cămilele sale şi a dat paie şi nutreţ pentru cămile şi a luat apă să îşi spele picioarele şi picioarele bărbaţilor care erau cu el.  
\v 33 Şi s-a pus mâncare înaintea lui ca să mănânce; dar a spus: Nu voi mânca, până ce nu voi fi spus vorba mea. Iar Laban a spus: Vorbeşte.  
\v 34 Iar el a spus: Eu sunt servitorul lui Avraam.  
\v 35 Şi DOMNUL a binecuvântat pe stăpânul meu foarte mult; şi a devenit mare şi i-a dat turme şi cirezi şi argint şi aur şi servitori şi servitoare şi cămile şi măgari.  
\v 36 Şi Sara, soţia stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu când era bătrână; şi el i-a dat tot ce avea.  
\v 37 Şi stăpânul meu m-a făcut să jur, spunând: Nu lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc eu;  
\v 38 Ci te vei duce la casa tatălui meu şi la rudele mele şi vei lua fiului meu o soţie.  
\v 39 Şi am spus stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma.  
\v 40 Iar el mi-a spus: DOMNUL, înaintea căruia umblu, va trimite îngerul său cu tine şi va face să prospere calea ta; şi vei lua pentru fiul meu o soţie dintre rudele mele şi din casa tatălui meu;  
\v 41 Atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, când ajungi la rudele mele; şi dacă ei nu îţi vor da, vei fi eliberat de jurământul meu.  
\v 42 Şi am venit în această zi la fântână şi am spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă voieşti acum să prospere calea mea pe care merg,  
\v 43 Iată, stau lângă fântâna de apă; şi se va întâmpla, că atunci când fecioara iese afară să scoată apă şi îi spun: Dă-mi, te rog, puţină apă din ulciorul tău să beau;  
\v 44 Iar ea îmi spune: Bea, deopotrivă tu şi voi scoate şi pentru cămilele tale, că aceasta să fie femeia pe care DOMNUL a rânduit-o pentru fiul stăpânului meu.  
\v 45 Şi înainte să termin de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a ieşit afară cu ulciorul ei pe umăr; şi a coborât la fântână şi a scos apă, iar eu i-am spus: Lasă-mă să beau, te rog.  
\v 46 Iar ea s-a grăbit şi şi-a coborât ulciorul de pe umăr şi a spus: Bea şi voi da şi cămilelor tale să bea. Aşadar am băut şi a dat şi cămilelor să bea.  
\v 47 Şi am întrebat-o şi am spus: A cui fiică eşti tu? Şi ea a spus: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut; şi i-am pus cercelul în nas şi brăţări pe mâinile ei.  
\v 48 Şi am plecat capul meu şi m-am închinat DOMNULUI şi am binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care m-a condus pe calea dreaptă, să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său.  
\v 49 Şi acum dacă voiţi să lucraţi cu bunătate şi adevăr cu stăpânul meu, spuneţi-mi; şi dacă nu, spuneţi-mi; ca să mă întorc la dreapta sau la stânga.  
\v 50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: Acest lucru iese de la DOMNUL, nu îţi putem vorbi rău sau bine.  
\v 51 Iată, Rebeca este în faţa ta, ia-o şi mergi şi ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum DOMNUL a vorbit.  
\v 52 Şi s-a întâmplat că, pe când servitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a închinat DOMNULUI, prosternându-se la pământ.  
\v 53 Şi servitorul a adus bijuterii de argint şi bijuterii de aur şi haine şi le-a dat Rebecăi; el a dat lucruri preţioase de asemenea fratelui ei şi mamei ei.  
\v 54 Şi au mâncat şi au băut, el şi bărbaţii care erau cu el şi au rămas toată noaptea; şi s-au sculat dimineaţa şi a spus: Trimite-mă la stăpânul meu.  
\v 55 Şi fratele ei şi mama ei au spus: Lasă fata să rămână cu noi câteva zile, măcar zece; după aceea ea va merge.  
\v 56 Şi le-a spus: Nu mă împiedicaţi, văzând că DOMNUL a făcut să prospere calea mea; trimiteţi-mă ca să merg la stăpânul meu.  
\v 57 Iar ei au spus: Vom chema fata şi vom afla din gura ei.  
\v 58 Şi au chemat pe Rebeca şi i-au spus: Voieşti să mergi cu acest bărbat? Şi ea a spus: Voi merge.  
\v 59 Şi au trimis pe Rebeca, sora lor, şi pe dădaca ei şi pe servitorul lui Avraam şi pe bărbaţii lui.  
\v 60 Şi au binecuvântat-o pe Rebeca şi i-au spus: Tu eşti sora noastră, fii mama a mii de milioane şi sămânţa ta să stăpânească poarta celor care îi urăsc.  
\v 61 Şi Rebeca s-a ridicat şi tinerele ei şi au călărit pe cămile şi au urmat pe bărbat; şi servitorul a luat-o pe Rebeca şi a mers pe calea lui.  
\v 62 Şi Isaac a venit de pe calea de la fântâna Lahairoi, pentru că locuia în sudul ţinutului.  
\v 63 Şi Isaac a ieşit să mediteze în câmp, pe înserat; şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, cămilele veneau.  
\v 64 Şi Rebeca şi-a ridicat ochii şi când a văzut pe Isaac a sărit jos de pe cămilă.  
\v 65 Pentru că ea spusese servitorului: Ce bărbat este acesta care umblă în câmp să ne întâmpine? Şi servitorul a spus: Este stăpânul meu; de aceea ea a luat un văl şi s-a acoperit.  
\v 66 Şi servitorul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.  
\v 67 Şi Isaac a adus-o în cortul mamei sale, Sara, şi a luat-o pe Rebeca şi ea a devenit soţia lui; şi a iubit-o şi Isaac a fost mângâiat după moartea mamei sale.   
\c 25  
\p
\v 1 Şi Avraam şi-a mai luat o soţie şi numele ei era Chetura.  
\v 2 Şi ea i-a născut pe Zimran şi pe Iocşan şi pe Medan şi pe Madian şi pe Işbac şi pe Şuah.  
\v 3 Şi Iocşan a născut pe Şeba şi pe Dedan. Şi fiii lui Dedan au fost: Aşurim şi Letuşim şi Leumim.  
\v 4 Şi fiii lui Madian: Efa şi Efer şi Hanoc şi Abida şi Eldaa. Toţi aceştia au fost copiii Cheturei.  
\v 5 Şi Avraam a dat lui Isaac tot ce a avut.  
\v 6 Dar fiilor concubinelor, pe care Avraam le-a avut în timp ce încă trăia, Avraam le-a dat daruri şi i-a trimis departe de Isaac, fiul său, spre est, în ţinutul din est.  
\v 7 Şi acestea sunt zilele anilor vieţii lui Avraam pe care le-a trăit, o sută şaptezeci şi cinci de ani.  
\v 8 Atunci Avraam şi-a dat duhul şi a murit la o bătrâneţe frumoasă, un om bătrân şi plin de ani; şi a fost adunat la poporul său.  
\v 9 Şi fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Macpela, în câmpul lui Efron, fiul lui Ţohar hititul, care este în faţă cu Mamre;  
\v 10 Câmpul pe care Avraam l-a cumpărat de la fiii lui Het: acolo a fost Avraam îngropat şi Sara, soţia lui.  
\v 11 Şi s-a întâmplat, după moartea lui Avraam, că Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său, Isaac; şi Isaac a locuit lângă fântâna Lahairoi.  
\v 12 Acum acestea sunt generaţiile lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care Hagar egipteanca, roaba lui Sara, l-a născut lui Avraam;  
\v 13 Şi acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele lor, conform cu generaţiile lor: întâiul născut al lui Ismael, Nebaiot, şi Chedar şi Adbeel şi Mibsam,  
\v 14 Şi Mişma şi Duma şi Masa,  
\v 15 Hadar şi Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma;  
\v 16 Aceştia sunt fiii lui Ismael şi acestea sunt numele lor, după satele lor şi după cetăţuile lor; doisprezece prinţi conform cu naţiunile lor.  
\v 17 Şi aceştia sunt anii vieţii lui Ismael, o sută treizeci şi şapte de ani; şi el şi-a dat duhul şi a murit; şi a fost luat la poporul său.  
\v 18 Şi au locuit de la Havila până la Şur, care este în faţă cu Egiptul, cum mergi spre Asiria; şi a murit înaintea feţei tuturor fraţilor săi.  
\v 19 Şi acestea sunt generaţiile lui Isaac, fiul lui Avraam: Avraam a născut pe Isaac;  
\v 20 Şi Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat pe Rebeca de soţie, fiica lui Betuel sirianul din Padanaram, sora lui Laban sirianul.  
\v 21 Şi Isaac l-a implorat pe DOMNUL pentru soţia lui, pentru că era stearpă; şi DOMNUL s-a lăsat înduplecat de el; şi Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată.  
\v 22 Şi copiii se luptau înăuntrul ei; şi ea a spus: Dacă este aşa, de ce sunt eu astfel? Şi ea s-a dus să întrebe pe DOMNUL.  
\v 23 Şi DOMNUL i-a spus: Două naţiuni sunt în pântecele tău şi două feluri de popoare se vor separa din adâncurile tale; şi un popor va fi mai tare decât celălalt popor; şi cel mai în vârstă va servi pe cel mai tânăr.  
\v 24 Şi când i s-au împlinit zilele să nască, iată, erau gemeni în pântecele ei.  
\v 25 Şi primul a ieşit roşu, peste tot ca un veşmânt păros; şi i-au pus numele, Esau.  
\v 26 Şi după aceea a ieşit fratele său şi mâna lui ţinea călcâiul lui Esau; şi i-au pus numele Iacob; şi Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când ea i-a născut.  
\v 27 Şi băieţii au crescut şi Esau era un vânător iscusit, un bărbat al câmpului; iar Iacob era un bărbat simplu, locuind în corturi.  
\v 28 Şi Isaac iubea pe Esau, deoarece mânca din vânatul lui; dar Rebeca iubea pe Iacob.  
\v 29 Şi Iacob a fiert o supă şi Esau a venit de la câmp şi era leşinat;  
\v 30 Şi Esau a spus lui Iacob: Hrăneşte-mă, te rog, cu supa aceea roşie; căci sunt leşinat; de aceea i-a pus numele Edom.  
\v 31 Şi Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut.  
\v 32 Şi Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte şi la ce îmi foloseşte acest drept de întâi născut?  
\v 33 Şi Iacob a spus: Jură-mi astăzi; şi el i-a jurat şi i-a vândut dreptul său de întâi născut lui Iacob.  
\v 34 Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi supă de linte; şi a mâncat şi a băut şi s-a ridicat şi a plecat; astfel Esau a dispreţuit dreptul său de întâi născut.   
\c 26  
\p
\v 1 Şi a fost o foamete în ţară, în afară de prima foamete care a fost în zilele lui Avraam. Şi Isaac a mers la Abimelec, împăratul filistenilor, la Gherar.  
\v 2 Şi DOMNUL i s-a arătat şi a spus: Nu coborî în Egipt; locuieşte în ţara despre care îţi voi spune;  
\v 3 Locuieşte temporar în această ţară şi voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei tale, voi da toate aceste ţări şi voi împlini jurământul pe care l-am jurat lui Avraam, tatăl tău.  
\v 4 Şi voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi voi da seminţei tale toate aceste ţări; şi în sămânţa ta toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate.  
\v 5 Pentru că Avraam a ascultat de vocea mea şi a păzit însărcinarea mea, poruncile mele, statutele mele şi legile mele.  
\v 6 Şi Isaac a locuit în Gherar;  
\v 7 Şi oamenii locului l-au întrebat despre soţia lui; iar el a spus: Ea este sora mea; căci se temea să spună: Este soţia mea; ca nu cumva, spunea el, oamenii locului să mă ucidă pentru Rebeca, pentru că ea era plăcută la vedere.  
\v 8 Şi s-a întâmplat, în timp ce el era acolo de mult timp, că Abimelec, împăratul filistenilor, a privit afară pe fereastră şi a văzut şi, iată, Isaac se juca cu Rebeca, soţia sa.  
\v 9 Şi Abimelec a chemat pe Isaac şi a spus: Iată, cu adevărat ea este soţia ta; şi cum de ai spus: Ea este sora mea? Şi Isaac i-a spus: Pentru că mi-am zis: Nu cumva să mor din cauza ei.  
\v 10 Şi Abimelec a spus: Ce este aceasta ce ne-ai făcut? Unul dintre oameni ar fi putut cu uşurinţă să se culce cu soţia ta şi ai fi adus vinovăţie asupra noastră.  
\v 11 Şi Abimelec a poruncit întregului popor, spunând: Cel ce se atinge de acest bărbat sau de soţia lui cu adevărat va fi dat la moarte.  
\v 12 Apoi Isaac a semănat în acel ţinut şi a primit în acelaşi an însutit şi DOMNUL l-a binecuvântat.  
\v 13 Şi acest bărbat a ajuns mare şi a mers înainte şi a crescut până ce a devenit foarte mare.  
\v 14 Fiindcă avea în posesiune turme şi în posesiune cirezi şi servitori în număr mare şi filistenii îl invidiau.  
\v 15 Şi toate fântânile pe care servitorii tatălui său le-au săpat în zilele lui Avraam, tatăl său, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu pământ.  
\v 16 Şi Abimelec i-a spus lui Isaac: Pleacă de la noi, pentru că eşti mult mai puternic decât noi.  
\v 17 Şi Isaac a plecat de acolo şi a ridicat cortul său în valea Gherar şi a locuit acolo.  
\v 18 Şi Isaac a săpat din nou fântânile de apă, pe care ei le săpaseră în zilele lui Avraam, tatăl său, pentru că filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam; şi le-a pus numele după numele pe care tatăl său le-a pus.  
\v 19 Şi servitorii lui Isaac au săpat în vale şi au găsit acolo o fântână de apă ţâşnitoare.  
\v 20 Şi păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, spunând: Apa este a noastră; şi a pus fântânii numele Esec, pentru că s-au certat cu el.  
\v 21 Şi au săpat o altă fântână şi s-au certat şi pentru aceasta şi a pus acesteia numele Sitna.  
\v 22 Şi s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână; şi pentru aceea nu s-au certat şi acesteia i-a pus numele Rehobot; şi a spus: Căci de acum DOMNUL a făcut loc pentru noi şi vom fi roditori în ţară.  
\v 23 Şi a urcat de acolo la Beer-Şeba.  
\v 24 Şi DOMNUL i s-a arătat în aceeaşi noapte şi a spus: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, nu te teme, pentru că eu sunt cu tine şi te voi binecuvânta şi voi înmulţi sămânţa ta din cauza servitorului meu, Avraam.  
\v 25 Şi a zidit un altar acolo şi a chemat numele DOMNULUI şi a ridicat cortul său acolo; şi acolo servitorii lui Isaac au săpat o fântână.  
\v 26 Atunci Abimelec a mers la el, din Gherar, şi Ahuzat, unul din prietenii săi, şi Picol, căpetenia armatei sale.  
\v 27 Şi Isaac le-a spus: Pentru ce aţi venit la mine, văzând că mă urâţi şi m-aţi trimis de la voi?  
\v 28 Iar ei au spus: Noi am văzut cu adevărat că DOMNUL a fost cu tine; şi noi ne-am spus: Să fie acum un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine;  
\v 29 Că nu ne vei face niciun rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi precum noi nu ţi-am făcut nimic decât bine şi te-am trimis în pace, tu eşti acum binecuvântatul DOMNULUI.  
\v 30 Iar el le-a făcut un ospăţ şi au mâncat şi au băut.  
\v 31 Şi s-au sculat devreme dimineaţa şi au jurat unul altuia; şi Isaac i-a trimis şi au plecat de la el în pace.  
\v 32 Şi s-a întâmplat, în aceeaşi zi, că servitorii lui Isaac au venit şi i-au povestit referitor la fântâna pe care o săpaseră şi i-au spus: Am găsit apă.  
\v 33 Şi pe aceasta a numit-o Şeba, de aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de astăzi.  
\v 34 Şi Esau era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de soţie pe Iudit, fiica lui Beeri hititul, şi pe Basmat, fiica lui Elon hititul,  
\v 35 Care au fost o mâhnire în duh pentru Isaac şi pentru Rebeca.   
\c 27  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat, pe când Isaac era bătrân şi ochii săi erau atât de slabi încât nu mai putea să vadă, că a chemat pe Esau, fiul său cel mai în vârstă, şi i-a spus: Fiul meu; iar el i-a spus: Iată-mă.  
\v 2 Şi a spus: Iată acum, sunt bătrân, nu ştiu ziua morţii mele;  
\v 3 De aceea acum, ia, te rog, armele tale, tolba ta şi arcul tău şi du-te afară în câmp şi ia-mi ceva vânat;  
\v 4 Şi fă-mi mâncare gustoasă, aşa cum îmi place, şi adu-o la mine ca să mănânc; ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor.  
\v 5 Şi Rebeca a auzit când Isaac a vorbit lui Esau, fiul său. Şi Esau a mers la câmp să vâneze vânat şi să îl aducă.  
\v 6 Şi Rebeca i-a vorbit lui Iacob, fiul ei, spunând: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbindu-i lui Esau, fratele tău, spunând:  
\v 7 Adu-mi vânat şi fă-mi mâncare gustoasă ca să mănânc şi să te binecuvântez înaintea DOMNULUI înaintea morţii mele.  
\v 8 Acum, aşadar, fiul meu, ascultă de vocea mea, conform cu ceea ce îţi poruncesc.  
\v 9 Du-te acum la turmă şi ia şi adu-mi de acolo doi iezi buni de la capre; şi îi voi face mâncare gustoasă pentru tatăl tău, aşa cum îi place;  
\v 10 Şi o vei duce la tatăl tău, ca să mănânce şi să te binecuvânteze înaintea morţii sale.  
\v 11 Şi Iacob a spus Rebecăi, mama lui: Iată, Esau fratele meu este un bărbat păros, iar eu sunt un bărbat alunecos;  
\v 12 Tatăl meu poate mă va pipăi şi am să îi par ca un înşelător; şi voi aduce un blestem asupra mea şi nu o binecuvântare.  
\v 13 Şi mama lui i-a spus: Asupra mea fie blestemul tău, fiul meu; ascultă doar de vocea mea şi du-te, adu-mi iezii.  
\v 14 Şi s-a dus şi i-a luat şi i-a adus la mama lui; şi mama lui a făcut mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său.  
\v 15 Şi Rebeca a luat haine bune care erau cu ea în casă, de la fiul ei mai în vârstă, Esau, şi le-a pus peste Iacob, fiul ei mai tânăr;  
\v 16 Şi ea a pus pieile iezilor de capre peste mâinile lui şi peste partea alunecoasă a gâtului său;  
\v 17 Şi a dat mâncarea gustoasă şi pâinea, pe care le-a pregătit, în mâna fiului ei, Iacob.  
\v 18 Şi el a venit la tatăl său şi a spus: Tată; iar el a spus: Iată-mă, cine eşti tu, fiul meu?  
\v 19 Şi Iacob i-a spus tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum m-ai rugat; ridică-te, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.  
\v 20 Şi Isaac a spus fiului său: Cum se face că ai găsit vânat aşa repede, fiul meu? Iar el a spus: Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău l-a adus la mine.  
\v 21 Şi Isaac i-a spus lui Iacob: Vino aproape, te rog, să te pipăi, fiul meu, dacă eşti sau nu adevăratul meu fiu Esau.  
\v 22 Şi Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său; iar el l-a pipăit şi a spus: Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.  
\v 23 Şi nu l-a recunoscut, din cauză că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, aşa că l-a binecuvântat.  
\v 24 Şi a spus: Eşti tu adevăratul meu fiu Esau? Iar el a spus: Eu sunt.  
\v 25 Iar el a spus: Adu-o aproape de mine şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Şi a adus-o aproape de el şi a mâncat; şi i-a adus vin şi a băut.  
\v 26 Şi tatăl său Isaac i-a spus: Vino aproape acum şi sărută-mă, fiul meu.  
\v 27 Şi a venit aproape şi l-a sărutat; şi a mirosit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat şi a spus: Vezi, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care DOMNUL l-a binecuvântat;  
\v 28 De aceea Dumnezeu să îţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului şi abundenţă de grâne şi vin;  
\v 29 Să te servească poporul şi naţiuni să ţi se prosterneze, fii domn peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să ţi se prosterneze; blestemat fie cel ce te blestemă şi binecuvântat fie cel ce te binecuvântează.  
\v 30 Şi s-a întâmplat, îndată ce Isaac a terminat de binecuvântat pe Iacob şi Iacob tocmai ce ieşise dinaintea lui Isaac, tatăl său, că Esau, fratele său, a venit de la vânătoarea sa.  
\v 31 Şi el de asemenea a făcut mâncare gustoasă şi a adus-o tatălui său şi a spus tatălui său: Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.  
\v 32 Şi Isaac tatăl său i-a spus: Cine eşti tu? Iar el a spus: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau.  
\v 33 Şi Isaac s-a cutremurat peste măsură de mult şi a spus: Cine? Unde este cel ce a luat vânat şi l-a adus la mine şi am mâncat din tot înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Da şi va fi binecuvântat.  
\v 34 Şi când Esau a auzit cuvintele tatălui său, a strigat cu un strigăt mare şi grozav de amar şi a spus tatălui său: Binecuvântează-mă şi pe mine tată.  
\v 35 Iar el a spus: Fratele tău a venit cu viclenie şi ţi-a luat binecuvântarea.  
\v 36 Iar el a spus: Nu pe drept este numit el Iacob? Pentru că m-a înlocuit în aceste două dăţi, a luat dreptul meu de întâi născut; şi acum, iată, a luat şi binecuvântarea mea. Şi a spus: Nu ai păstrat o binecuvântare pentru mine?  
\v 37 Şi Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: Iată, l-am făcut domnul tău şi pe toţi fraţii lui i-am dat ca servitori; şi cu grâne şi vin l-am susţinut şi ce să îţi fac acum, fiul meu?  
\v 38 Şi Esau a spus tatălui său: Ai doar o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine tată. Şi Esau şi-a înălţat vocea şi a plâns.  
\v 39 Şi Isaac, tatăl lui, a răspuns şi i-a zis: Iată, locuinţa ta va fi grăsimea pământului şi din roua cerului de sus.  
\v 40 Şi prin sabia ta vei trăi şi vei servi fratelui tău; şi se va întâmpla când vei avea stăpânirea, că vei desface jugul lui de pe gâtul tău.  
\v 41 Şi Esau a urât pe Iacob din cauza binecuvântării cu care tatăl său l-a binecuvântat; şi Esau a spus în inima sa: Zilele de jelire pentru tatăl meu sunt aproape; atunci voi ucide pe fratele meu Iacob.  
\v 42 Şi aceste cuvinte ale lui Esau, fiul ei mai în vârstă, au fost spuse Rebecăi; şi ea a trimis şi a chemat pe Iacob, fiul ei mai tânăr, şi i-a spus: Iată, fratele tău, Esau, se mângâie referitor la tine, hotărât să te ucidă.  
\v 43 De aceea acum, fiul meu, ascultă de vocea mea; şi ridică-te, fugi la Laban, fratele meu, la Haran.  
\v 44 Şi rămâi cu el câteva zile, până ce furia fratelui tău se întoarce;  
\v 45 Până ce mânia fratelui tău se întoarce de la tine şi uită ce i-ai făcut; atunci voi trimite şi te voi aduce de acolo; şi de ce să fiu lipsită de voi doi într-o singură zi?  
\v 46 Şi Rebeca i-a spus lui Isaac: M-am săturat de viaţa mea din cauza fiicelor lui Het; dacă Iacob ia o soţie dintre fiicele lui Het, ca acestea dintre fiicele ţării, la ce bun îmi va fi viaţa?   
\c 28  
\p
\v 1 Şi Isaac a chemat pe Iacob şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit şi i-a spus: Nu lua o soţie dintre fiicele lui Canaan.  
\v 2 Ridică-te, mergi la Padanaram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi o soţie de acolo, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.  
\v 3 Şi Dumnezeul Atotputernic să te binecuvânteze şi să te facă roditor şi să te înmulţească să fii o mulţime de popoare;  
\v 4 Şi să îţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care eşti străin, pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam.  
\v 5 Şi Isaac l-a trimis pe Iacob; iar el s-a dus la Padanaram, la Laban, fiul lui Betuel sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi Esau.  
\v 6 Când Esau a văzut că Isaac a binecuvântat pe Iacob şi l-a trimis la Padanaram să îşi ia o soţie de acolo şi, binecuvântându-l, i-a dat poruncă, spunând: Nu lua o soţie dintre fiicele lui Canaan;  
\v 7 Şi că Iacob a ascultat de tatăl său şi mama sa şi a mers la Padanaram;  
\v 8 Şi Esau, văzând că fiicele lui Canaan nu îi plăceau lui Isaac, tatăl său,  
\v 9 Esau a mers la Ismael şi a luat, pe lângă soţiile pe care le avea, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, sora lui Nebaiot, să fie soţia sa.  
\v 10 Şi Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran.  
\v 11 Şi s-a aşezat într-un anumit loc şi a rămas acolo toată noaptea, deoarece soarele apusese; şi a luat dintre pietrele din acel loc şi le-a pus drept perne ale sale şi s-a culcat în locul acela să doarmă.  
\v 12 Şi a visat şi, iată, o scară pusă pe pământ şi vârful ei ajungea la cer şi, iată, îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând pe ea.  
\v 13 Şi, iată, DOMNUL a stat în picioare deasupra acesteia şi a spus: Eu sunt DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac; pământul pe care eşti culcat, ţie ţi-l voi da şi seminţei tale;  
\v 14 Şi sămânţa ta va fi ca ţărâna pământului şi te vei răspândi departe spre vest şi spre est şi spre nord şi spre sud şi în tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului.  
\v 15 Şi, iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi în toate locurile în care mergi şi te voi aduce înapoi în această ţară; fiindcă nu te voi părăsi, până ce nu voi fi făcut lucrul despre care ţi-am vorbit.  
\v 16 Şi Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: Cu adevărat DOMNUL este în acest loc, iar eu nu am ştiut.  
\v 17 Şi s-a temut şi a spus: Cât de înspăimântător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu şi aceasta este poarta cerului.  
\v 18 Şi Iacob s-a ridicat devreme dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese drept perne ale sale şi a pus-o ca stâlp şi a turnat untdelemn pe vârful acesteia.  
\v 19 Şi a pus acelui loc numele Betel, dar numele acelei cetăţi era Luz mai înainte.  
\v 20 Şi Iacob a făcut o promisiune, spunând: Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ţine pe această cale pe care merg şi îmi va da pâine să mănânc şi haine să îmbrac,  
\v 21 Aşa ca eu să mă întorc înapoi la casa tatălui meu în pace, atunci DOMNUL va fi Dumnezeul meu;  
\v 22 Şi această piatră, pe care am pus-o ca stâlp, va fi casa lui Dumnezeu; şi din tot ce îmi vei da, îţi voi da negreşit zeciuială.   
\c 29  
\p
\v 1 Apoi Iacob a mers în călătoria sa şi a mers în ţara poporului din est.  
\v 2 Şi a privit şi, iată, o fântână în câmp şi, iată, acolo erau trei turme de oi culcate lângă ea; căci din acea fântână adăpau turmele; şi o piatră mare era peste gura fântânii.  
\v 3 Şi acolo erau toate turmele adunate şi au rostogolit piatra de la gura fântânii şi au adăpat oile şi au pus piatra din nou peste gura fântânii la locul ei.  
\v 4 Şi Iacob le-a spus: Fraţii mei, de unde sunteţi voi? Iar ei au spus: Noi suntem din Haran.  
\v 5 Iar el le-a spus: Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? Iar ei au spus: Îl cunoaştem.  
\v 6 Iar el le-a spus: Este el bine? Iar ei au spus: Este bine şi, iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.  
\v 7 Iar el a spus: Iată, ziua este încă mare, nici nu este timpul ca vitele să fie adunate; adăpaţi oile şi mergeţi şi le paşteţi.  
\v 8 Iar ei au spus: Nu putem, până când toate turmele sunt adunate şi când ei rostogolesc piatra de la gura fântânii, atunci adăpăm oile.  
\v 9 Şi în timp ce el încă vorbea cu ei, Rahela a venit cu oile tatălui ei, pentru că ea le păzea.  
\v 10 Şi s-a întâmplat, când Iacob a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, că Iacob s-a apropiat şi a rostogolit piatra de la gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.  
\v 11 Şi Iacob a sărutat pe Rahela şi el şi-a ridicat vocea şi a plâns.  
\v 12 Şi Iacob a povestit Rahelei că el era fratele tatălui ei şi că el era fiul Rebecăi; şi ea a alergat şi a povestit tatălui ei.  
\v 13 Şi s-a întâmplat, când Laban a auzit veştile despre Iacob, fiul surorii lui, că el a alergat să îl întâlnească şi l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Şi el a povestit lui Laban toate aceste lucruri.  
\v 14 Şi Laban i-a spus: Tu eşti cu adevărat osul meu şi carnea mea. Şi a rămas cu el o lună de zile.  
\v 15 Şi Laban i-a spus lui Iacob: Pentru că tu eşti fratele meu ar trebui de aceea să îmi serveşti degeaba? Spune-mi, ce va fi plata ta.  
\v 16 Şi Laban avea două fiice; numele celei mai în vârstă era Leea şi numele celei mai tinere era Rahela.  
\v 17 Leea era slabă de ochi; dar Rahela era frumoasă la statură şi plăcută la vedere.  
\v 18 Şi Iacob a iubit-o pe Rahela; şi a spus: Te voi servi şapte ani pentru Rahela, fiica ta mai tânără.  
\v 19 Şi Laban a spus: Este mai bine să ţi-o dau ţie decât să o dau altui bărbat; rămâi la mine.  
\v 20 Şi Iacob a servit şapte ani pentru Rahela; şi aceştia i-au părut doar câteva zile, din cauza dragostei pe care o avea pentru ea.  
\v 21 Şi Iacob i-a spus lui Laban: Dă-mi soţia mea, pentru că zilele mi s-au împlinit, ca să intru la ea.  
\v 22 Şi Laban a strâns împreună toţi bărbaţii locului şi a făcut un ospăţ.  
\v 23 Şi s-a întâmplat, în timpul serii, că el a luat pe Leea fiica sa, şi i-a adus-o; iar el a intrat la ea.  
\v 24 Şi Laban a dat fiicei sale, Leea, pe Zilpa, roaba lui, ca servitoare.  
\v 25 Şi s-a întâmplat, că dimineaţa, iată, era Leea; şi i-a spus lui Laban: Ce este aceasta ce mi-ai făcut? Nu ţi-am servit pentru Rahela? Şi de ce m-ai înşelat?  
\v 26 Şi Laban a spus: Nu trebuie să fie făcut astfel în ţara noastră, a da pe cea mai tânără înaintea celei întâi născute.  
\v 27 Împlineşte săptămâna ei şi ţi-o vom da şi pe aceasta pentru serviciul pe care mi-l vei face încă alţi şapte ani.  
\v 28 Şi Iacob a făcut astfel şi a împlinit săptămâna ei; iar el i-a dat şi pe Rahela, fiica sa, de soţie.  
\v 29 Şi Laban a dat Rahelei, fiica sa, pe Bilha, roaba lui, să fie roaba ei.  
\v 30 Iar el a intrat şi la Rahela şi a iubit pe Rahela şi mai mult decât pe Leea şi i-a servit încă alţi şapte ani.  
\v 31 Şi când DOMNUL a văzut că Leea era urâtă de el, a deschis pântecele ei; dar Rahela era stearpă.  
\v 32 Şi Leea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi i-a pus numele Ruben, căci ea a spus: Cu adevărat DOMNUL a privit la necazul meu; de aceea acum soţul meu mă va iubi.  
\v 33 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a spus: Pentru că DOMNUL a auzit că eu eram urâtă de soţul meu, mi-a dat de aceea şi acest fiu; şi i-a pus numele Simeon.  
\v 34 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu şi a spus: Acum, de această dată, soţul meu va fi lipit de mine, pentru că i-am născut lui trei fii; de aceea numele lui a fost chemat Levi.  
\v 35 Şi a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu; şi a spus: Acum voi lăuda pe DOMNUL; de aceea i-a pus numele Iuda; şi a încetat să nască.   
\c 30  
\p
\v 1 Şi când Rahela a văzut că ea nu îi naşte lui Iacob copii, Rahela a invidiat pe sora ei; şi i-a spus lui Iacob: Dă-mi copii sau altfel mor.  
\v 2 Şi mânia lui Iacob s-a aprins împotriva Rahelei şi a spus: Sunt eu în locul lui Dumnezeu care a oprit de la tine rodul pântecelui?  
\v 3 Iar ea a spus: Iată, pe servitoarea mea, Bilha, intră la ea; şi va naşte pe genunchii mei, ca eu de asemenea să am copii prin ea.  
\v 4 Şi i-a dat-o pe Bilha, roaba ei, de soţie; şi Iacob a intrat la ea.  
\v 5 Şi Bilha a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacob un fiu.  
\v 6 Şi Rahela a spus: Dumnezeu m-a judecat şi a auzit de asemenea vocea mea şi mi-a dat un fiu; de aceea i-a pus numele Dan.  
\v 7 Şi Bilha, servitoarea Rahelei, a rămas însărcinată din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu.  
\v 8 Şi Rahela a spus: Cu mari lupte am luptat cu sora mea şi am învins; şi i-a pus numele Neftali.  
\v 9 Când Leea a văzut că ea a încetat să nască, a luat pe Zilpa, servitoarea ei, şi i-a dat-o lui Iacob de soţie.  
\v 10 Şi Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu.  
\v 11 Şi Leea a spus: O trupă înarmată vine; şi i-a pus numele Gad.  
\v 12 Şi Zilpa, servitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un al doilea fiu.  
\v 13 Şi Leea a spus: Fericită sunt, căci fiicele mă vor numi binecuvântată; şi i-a pus numele Aşer.  
\v 14 Şi Ruben a mers în zilele secerişului grâului şi a găsit mandragore în câmp şi le-a adus la mama lui, Leea. Atunci Rahela i-a spus Leei: Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.  
\v 15 Iar Leea i-a spus: Este puţin lucru că ai luat pe soţul meu? Şi voieşti să iei şi mandragorele fiului meu? Şi Rahela a spus: De aceea el să se culce cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău.  
\v 16 Şi Iacob a venit de la câmp pe înserat şi Leea a ieşit să îl întâlnească şi a spus: Trebuie să intri la mine; căci cu adevărat te-am angajat cu mandragorele fiului meu. Şi el s-a culcat cu ea în acea noapte.  
\v 17 Şi Dumnezeu a dat ascultare Leei şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacob al cincilea fiu.  
\v 18 Şi Leea a spus: Dumnezeu mi-a dat plata mea, pentru că am dat pe servitoarea mea soţului meu; şi i-a pus numele Isahar.  
\v 19 Şi Leea a rămas însărcinată din nou şi i-a născut lui Iacob al şaselea fiu.  
\v 20 Şi Leea a spus: Dumnezeu m-a înzestrat cu o zestre bună; acum soţul meu va locui cu mine, deoarece i-am născut şase fii; şi i-a pus numele Zabulon.  
\v 21 Şi mai apoi ea a născut o fiică şi i-a pus numele Dina.  
\v 22 Şi Dumnezeu şi-a amintit de Rahela şi Dumnezeu i-a dat ascultare şi i-a deschis pântecele.  
\v 23 Şi ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a spus: Dumnezeu mi-a luat ocara;  
\v 24 Şi i-a pus numele Iosif şi a spus: DOMNUL îmi va adăuga un alt fiu.  
\v 25 Şi s-a întâmplat, când Rahela a născut pe Iosif, că Iacob i-a spus lui Laban: Trimite-mă, ca să merg la locul meu şi în ţara mea.  
\v 26 Dă-mi soţiile mele şi copiii mei, pentru care ţi-am servit şi lasă-mă să plec, pentru că ştii serviciul meu pe care ţi l-am făcut.  
\v 27 Şi Laban i-a spus: Te rog, dacă am găsit favoare în ochii tăi, rămâi, căci am învăţat prin experienţă că DOMNUL m-a binecuvântat din cauza ta.  
\v 28 Iar el a spus: Rânduieşte-mi plăţile tale şi ţi le voi da.  
\v 29 Iar el i-a spus: Ştii cum ţi-am servit şi că turma ta era cu mine.  
\v 30 Căci era puţin ce ai avut înainte ca eu să vin şi acum a sporit într-o mulţime; şi DOMNUL te-a binecuvântat de la venirea mea şi acum, când voi îngriji şi de casa mea?  
\v 31 Iar el a spus: Ce să îţi dau? Şi Iacob a spus: Nu îmi da nimic, dacă vei face acest lucru pentru mine, voi paşte şi voi ţine din nou turma ta;  
\v 32 Voi trece prin toată turma ta astăzi, mutând de acolo toate cele pestriţe şi pătate şi toate cele cenuşii dintre oi şi pe cele pestriţe şi pătate dintre capre şi din aceasta va fi plata mea.  
\v 33 Aşa va răspunde dreptatea mea pentru mine în timpul ce vine, când vine timpul pentru plata mea înaintea feţei tale; fiecare vită care nu este pestriţă sau pătată dintre capre şi cenuşie dintre oi, aceea va fi socotită de mine ca furată.  
\v 34 Şi Laban a spus: Iată, aş voi să fie conform cuvântului tău.  
\v 35 Şi a scos în acea zi ţapii care erau vărgaţi şi pătaţi şi toate caprele care erau pestriţe şi pătate şi pe fiecare ce avea ceva alb pe ea şi tot ce era cenuşiu între oi şi le-a dat în mâna fiilor săi.  
\v 36 Şi a pus trei zile de călătorie între el şi Iacob; şi Iacob a păscut restul turmelor lui Laban.  
\v 37 Şi Iacob a luat toiege verzi de plop şi de alun şi de castan dulce; şi a descojit dungi albe pe ele şi a făcut să apară albul care era în toiege.  
\v 38 Şi a pus toiegele pe care le descojise înaintea turmelor în jgheaburi, în adăpătoarele cu apă, când turmele veneau să bea, ca ele, când veneau să bea, să zămislească.  
\v 39 Şi turmele zămisleau înaintea toiegelor şi năşteau miei vărgaţi, pestriţi şi pătaţi.  
\v 40 Şi Iacob a separat mieii şi întorcea feţele turmelor spre cele vărgate şi toate cele cenuşii în turma lui Laban; şi a pus propriile sale turme deoparte şi nu le-a pus cu turmele lui Laban.  
\v 41 Şi s-a întâmplat, de câte ori oile mai puternice zămisleau, că Iacob aşeza toiegele înaintea ochilor oilor în jgheaburile de apă, ca ele să zămislească printre toiege.  
\v 42 Dar când oile erau slabe, nu le punea înăuntru, aşa că cele mai slabe erau ale lui Laban şi cele mai puternice ale lui Iacob.  
\v 43 Şi acest bărbat a sporit peste măsură şi avea multe oi şi servitoare şi servitori şi cămile şi măgari.   
\c 31  
\p
\v 1 Şi a auzit cuvintele fiilor lui Laban, spunând: Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru; şi din ceea ce era al tatălui nostru el a dobândit toată această glorie.  
\v 2 Şi Iacob a privit înfăţişarea lui Laban şi, iată, aceasta nu mai era faţă de el ca înainte.  
\v 3 Şi DOMNUL i-a spus lui Iacob: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale; şi eu voi fi cu tine.  
\v 4 Şi Iacob a trimis şi a chemat pe Rahela şi Leea la câmp, la turma sa,  
\v 5 Şi le-a spus: Văd înfăţişarea tatălui vostru, că aceasta nu mai este faţă de mine ca înainte; dar Dumnezeul părinţilor mei a fost cu mine.  
\v 6 Şi voi ştiţi că eu, cu toată puterea mea, am servit pe tatăl vostru.  
\v 7 Şi tatăl vostru m-a înşelat şi a schimbat plăţile mele de zece ori; dar Dumnezeu nu i-a permis să mă vatăme.  
\v 8 Dacă el a spus astfel: Cele pestriţe vor fi plăţile tale; atunci toate vitele au născut pestriţe; şi dacă el a spus astfel: Cele vărgate vor fi plata ta; atunci toate vitele au născut vărgate.  
\v 9 Astfel Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru şi mi le-a dat mie.  
\v 10 Şi s-a întâmplat în acel timp, când vitele zămisleau, că mi-am ridicat ochii şi am văzut într-un vis şi, iată, berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi.  
\v 11 Şi îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit într-un vis, spunând: Iacob; iar eu am spus: Iată-mă.  
\v 12 Şi a spus: Ridică-ţi acum ochii şi vezi, toţi berbecii care sar pe vite sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, pentru că am văzut tot ceea ce Laban îţi face.  
\v 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns stâlpul şi unde mi-ai făcut o promisiune; acum ridică-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara rudelor tale.  
\v 14 Şi Rahela şi Leea au răspuns şi i-au zis: Este totuşi vreo parte sau moştenire pentru noi în casa tatălui nostru?  
\v 15 Nu suntem socotite de el ca străine? Căci ne-a vândut şi ne-a mâncat în întregime şi banii.  
\v 16 Pentru că toată bogăţia pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri, acum aşadar, fă orice ţi-a spus Dumnezeu.  
\v 17 Atunci Iacob s-a ridicat şi a aşezat pe fiii săi şi pe soţiile sale pe cămile;  
\v 18 Şi a dus toate vitele sale şi toate bunurile sale pe care le dobândise, vitele agoniselii sale, pe care le dobândise în Padanaram, pentru a merge la Isaac, tatăl său, în ţara lui Canaan.  
\v 19 Şi Laban s-a dus să-şi tundă oile şi Rahela furase idolii care erau ai tatălui ei.  
\v 20 Şi Iacob s-a furişat pe neştiute de la Laban sirianul, în aceea că nu i-a spus că a fugit.  
\v 21 Aşa că a fugit cu tot ce a avut; şi s-a ridicat şi a trecut dincolo de râu şi el şi-a îndreptat faţa spre muntele Galaad.  
\v 22 Şi în a treia zi i s-a spus lui Laban că Iacob fugise.  
\v 23 Şi a luat pe fraţii săi cu el şi l-a urmărit şapte zile de călătorie; şi l-au ajuns în muntele Galaad.  
\v 24 Şi Dumnezeu a venit la Laban sirianul într-un vis, noaptea, şi i-a spus: Ia seamă să nu vorbeşti lui Iacob nici bine nici rău.  
\v 25 Atunci Laban a ajuns pe Iacob. Şi Iacob şi-a ridicat cortul în munte şi Laban, cu fraţii săi, şi l-au ridicat în muntele Galaad.  
\v 26 Şi Laban i-a spus lui Iacob: Ce ai făcut, că te-ai furişat pe neştiute de la mine şi ai dus pe fiicele mele ca pe captivi luaţi cu sabia?  
\v 27 Pentru ce ai fugit în secret şi te-ai furişat de la mine; şi nu mi-ai spus, ca să te fi trimis cu bucurie şi cu cântece, cu tamburină şi cu harpă?  
\v 28 Şi nu m-ai lăsat să sărut pe fiii mei şi pe fiicele mele? Acum ai lucrat prosteşte făcând astfel.  
\v 29 Este în puterea mâinii mele să îţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi-noapte, spunând: Ia seamă să nu vorbeşti lui Iacob nici bine nici rău.  
\v 30 Şi acum, deşi ai dori să fii plecat, pentru că tânjeşti aprins după casa tatălui tău, totuşi pentru ce ai furat dumnezeii mei?  
\v 31 Şi Iacob a răspuns şi a spus lui Laban: Pentru că m-am temut, căci spuneam: S-ar putea să iei cu forţa pe fiicele tale de la mine.  
\v 32 La oricine găseşti dumnezeii tăi, nu îl lăsa să trăiască, înaintea fraţilor noştri să recunoşti ce este al tău la mine şi ia aceasta la tine. Pentru că Iacob nu ştia că Rahela i-a furat.  
\v 33 Şi Laban a intrat în cortul lui Iacob şi în cortul Leei şi în corturile celor două servitoare, dar nu i-a găsit. Atunci a ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei.  
\v 34 Acum Rahela luase idolii şi îi pusese în şeaua cămilei şi stătea peste ei. Şi Laban a căutat în tot cortul, dar nu i-a găsit.  
\v 35 Şi ea a spus tatălui ei: Să nu fie cu supărare domnului meu că nu pot să mă ridic înaintea ta; căci rânduiala femeilor este asupra mea. Iar el a căutat, dar nu a găsit idolii.  
\v 36 Şi Iacob s-a înfuriat şi s-a certat cu Laban; şi Iacob a răspuns şi i-a zis lui Laban: Care îmi este fărădelegea? Care îmi este păcatul, că aşa aprins m-ai urmărit?  
\v 37 Cu toate că ai căutat în toate lucrurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi a fraţilor tăi, ca ei să judece între noi doi.  
\v 38 Aceşti douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale şi caprele tale nu au lepădat puii lor şi berbecii turmei tale nu i-am mâncat.  
\v 39 Ce a fost sfâşiat de fiare nu am adus la tine; eu am purtat pierderea aceea; din mâna mea ai cerut-o, fie că a fost furată ziua sau furată noaptea.  
\v 40 Astfel am fost; în timpul zilei seceta mă mistuia şi bruma în timpul nopţii; şi somnul mi s-a depărtat de la ochii mei.  
\v 41 Astfel am fost eu douăzeci de ani în casa ta; ţi-am servit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru vitele tale; şi ai schimbat plăţile mele de zece ori.  
\v 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi teama lui Isaac, nu ar fi fost cu mine, cu adevărat m-ai fi trimis acum gol. Dumnezeu a văzut necazul meu şi munca mâinilor mele şi te-a mustrat aseară.  
\v 43 Şi Laban a răspuns şi i-a zis lui Iacob: Aceste fiice sunt fiicele mele şi aceşti copii sunt copiii mei şi aceste vite sunt vitele mele şi tot ceea ce vezi este al meu şi ce pot face în această zi acestor fiice ale mele, sau copiilor lor pe care i-au născut?  
\v 44 De aceea vino acum, să facem un legământ, eu şi tu; şi să fie acesta pentru o mărturie între mine şi tine.  
\v 45 Şi Iacob a luat o piatră şi a aşezat-o drept stâlp.  
\v 46 Şi Iacob le-a spus fraţilor săi: Adunaţi pietre; şi au luat pietre şi au făcut o movilă şi au mâncat acolo pe movilă.  
\v 47 Şi Laban a numit-o Iegarsahaduta, dar Iacob a numit-o Galed.  
\v 48 Şi Laban a spus: Această movilă este o mărturie între mine şi tine în această zi. De aceea a fost pus numele acesteia, Galed;  
\v 49 Şi Miţpa, căci el a spus: DOMNUL să vegheze între mine şi tine, în timp ce suntem absenţi unul faţă de celalalt.  
\v 50 Dacă vei chinui pe fiicele mele, sau dacă vei lua alte soţii pe lângă fiicele mele, niciun bărbat nu este cu noi; vezi, Dumnezeu este martor între mine şi tine.  
\v 51 Şi Laban i-a spus lui Iacob: Iată, această movilă şi, iată, acest stâlp, pe care l-am aruncat între mine şi tine;  
\v 52 Această movilă fie mărturie şi acest stâlp fie mărturie, că nu voi trece peste această movilă la tine şi că nu vei trece peste această movilă şi peste acest stâlp la mine, pentru a face rău.  
\v 53 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul Tatălui lor, să judece între noi. Şi Iacob a jurat pe teama tatălui său Isaac.  
\v 54 Atunci Iacob a oferit sacrificii pe munte şi a chemat pe fraţii săi să mănânce pâine şi au mâncat pâine şi au rămas toată noaptea pe munte.  
\v 55 Şi devreme dimineaţa Laban s-a ridicat şi a sărutat pe fiii săi şi pe fiicele sale şi i-a binecuvântat; şi Laban a plecat şi s-a întors la locul său.   
\c 32  
\p
\v 1 Şi Iacob a plecat pe calea sa şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.  
\v 2 Şi când Iacob i-a văzut, a spus: Aceasta este oştirea lui Dumnezeu; şi a pus numele acelui loc, Mahanaim.  
\v 3 Şi Iacob a trimis mesageri înaintea lui la Esau, fratele său, până în ţara lui Seir, ţinutul lui Edom.  
\v 4 Şi le-a poruncit, spunând: Astfel să vorbiţi domnului meu Esau: Servitorul tău, Iacob, spune astfel: Eu am locuit temporar cu Laban şi am rămas acolo până acum;  
\v 5 Şi am boi şi măgari, turme şi servitori şi servitoare; şi am trimis pentru a spune domnului meu, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi.  
\v 6 Şi mesagerii s-au întors la Iacob, spunând: Am mers la fratele tău, Esau; şi de asemenea el vine să te întâlnească şi patru sute de bărbaţi cu el.  
\v 7 Atunci Iacob a fost grozav de înspăimântat şi tulburat şi a împărţit oamenii care erau cu el şi turmele şi cirezile şi cămilele, în două cete;  
\v 8 Şi a spus: Dacă Esau vine la una din cete şi o loveşte, atunci cealaltă ceată care rămâne va scăpa.  
\v 9 Şi Iacob a spus: Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, DOMNUL care mi-a spus: Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi mă voi purta bine cu tine;  
\v 10 Eu nu sunt demn nici de cea mai mică din toate îndurările şi de tot adevărul pe care l-ai arătat servitorului tău; căci cu toiagul meu am trecut acest Iordan; şi acum eu am devenit două cete.  
\v 11 Scapă-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă lovească pe mine şi pe mamă cu copiii.  
\v 12 Şi ai spus: Cu adevărat îţi voi face bine şi voi face sămânţa ta precum nisipul mării, care nu poate fi numărat din cauza mulţimii lui.  
\v 13 Şi a rămas acolo în acea noapte; şi a luat din ceea ce îi cădea la mână un dar pentru fratele său, Esau;  
\v 14 Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,  
\v 15 Treizeci de cămile de lapte cu mânjii lor, patruzeci de viţele şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.  
\v 16 Şi le-a dat în mâna servitorilor săi, fiecare turmă în parte; şi a spus servitorilor săi: Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între turmă şi turmă.  
\v 17 Şi a poruncit celui din frunte, spunând: Când Esau, fratele meu, te întâlneşte şi te întreabă, spunând: Al cui eşti tu? Şi încotro mergi? Şi ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?  
\v 18 Atunci spune: Acestea sunt ale servitorului tău Iacob; acesta este un dar trimis domnului meu, Esau; şi, iată, el de asemenea este în spatele nostru.  
\v 19 Şi aşa a poruncit celui de al doilea şi celui de al treilea şi tuturor celor ce urmau turmelor, spunând: În acest fel vorbiţi-i lui Esau, când îl găsiţi.  
\v 20 Şi spuneţi mai departe: Iată, servitorul tău, Iacob, este în spatele nostru. Căci a spus: Îl voi linişti cu darul care merge înaintea mea şi după aceea îi voi vedea faţa; poate că îl va accepta de la mine.  
\v 21 Astfel darul a mers, trecând înaintea lui; şi el însuşi a rămas în acea noapte cu ceata.  
\v 22 Şi s-a ridicat în acea noapte şi a luat pe cele două soţii ale lui şi pe cele două servitoare ale lui şi pe cei unsprezece fii ai săi şi a trecut peste vadul pârâului Iaboc.  
\v 23 Şi i-a luat şi i-a trimis peste pârâu şi a trimis dincolo tot ce avea.  
\v 24 Şi Iacob a fost lăsat singur; şi acolo s-a luptat un bărbat cu el până la răsăritul zilei.  
\v 25 Iar când a văzut că nu îl învinge, a atins adâncitura coapsei lui; şi adâncitura coapsei lui Iacob a fost scrântită din încheietură, pe când se lupta cu el.  
\v 26 Şi a spus: Lasă-mă să plec, pentru că ziua răsare. Iar el a spus: Nu te voi lăsa să pleci, decât dacă mă binecuvântezi.  
\v 27 Iar el i-a spus: Care este numele tău? Şi a spus: Iacob.  
\v 28 Iar el a spus: Numele tău nu se va mai numi Iacob, ci Israel: căci ca un prinţ ai putere cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.  
\v 29 Şi Iacob l-a întrebat şi a spus: Spune-mi, te rog, numele tău. Iar el a spus: Pentru ce este aceasta că tu cercetezi după numele meu? Şi l-a binecuvântat acolo.  
\v 30 Şi Iacob a chemat numele locului, Peniel, pentru că: Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi viaţa mea este păstrată.  
\v 31 Şi în timp ce trecea de Peniel, soarele a răsărit peste Iacob, iar el şchiopăta din coapsa lui.  
\v 32 De aceea copiii lui Israel nu mănâncă din tendonul care s-a scurtat, care este peste adâncitura coapsei, până în această zi, pentru că el a atins adâncitura coapsei lui Iacob în tendonul care s-a scurtat.   
\c 33  
\p
\v 1 Şi Iacob şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, Esau venea şi cu el veneau patru sute de bărbaţi. Şi a împărţit copiii Leei şi Rahelei şi celor două roabe.  
\v 2 Şi a pus roabele şi copiii lor în frunte şi pe Leea şi copiii ei după şi pe Rahela şi Iosif ultimii.  
\v 3 Şi a trecut înaintea lor şi s-a aplecat până la pământ de şapte ori, până când a ajuns aproape de fratele său.  
\v 4 Şi Esau a alergat să îl întâlnească şi l-a îmbrăţişat şi a căzut la gâtul lui şi l-a sărutat şi au plâns.  
\v 5 Şi el şi-a ridicat ochii şi a văzut femeile şi copiii şi a spus: Cine sunt aceştia împreună cu tine? Iar el a spus: Copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu har servitorului tău.  
\v 6 Atunci roabele s-au apropiat, ele şi copiii lor, şi s-au prosternat;  
\v 7 Şi Leea de asemenea cu copiii ei s-a apropiat şi s-au prosternat; şi după aceea s-a apropiat Iosif şi Rahela şi s-au prosternat.  
\v 8 Iar el a spus: Ce doreşti să spui tu cu toată această mulţime pe care am întâlnit-o? Iar el a spus: Acestea sunt pentru a găsi har înaintea ochilor domnului meu.  
\v 9 Şi Esau a spus: Eu am destul, fratele meu; ţine ceea ce ai pentru tine.  
\v 10 Şi Iacob a spus: Nu, te rog, dacă am găsit acum har înaintea ochilor tăi, atunci primeşte darul meu din mâna mea, căci de aceea am văzut faţa ta, ca şi cum aş fi văzut faţa lui Dumnezeu şi ai fost mulţumit de mine.  
\v 11 Ia, te rog, binecuvântarea mea care îţi este adusă, pentru că Dumnezeu m-a tratat cu har şi pentru că am destul. Şi l-a constrâns, iar el l-a luat.  
\v 12 Şi a spus: Să continuăm călătoria noastră şi să mergem; şi voi merge înaintea ta.  
\v 13 Iar el i-a spus: Domnul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi turmele şi cirezile cu pui sunt cu mine; şi dacă oamenii le vor forţa să meargă repede, toată turma va muri într-o zi.  
\v 14 Domnul meu să treacă, te rog, înaintea servitorului său şi voi conduce cu blândeţe, după cum vitele care merg înaintea mea şi copiii sunt în stare să îndure, până ce ajung la domnul meu în Seir.  
\v 15 Şi Esau a spus: Să las acum cu tine pe unii dintre oamenii care sunt cu mine. Iar el a spus: Ce nevoie este de aceasta? Lasă-mă să găsesc har înaintea ochilor domnului meu.  
\v 16 Astfel Esau s-a întors în acea zi pe calea sa în Seir.  
\v 17 Şi Iacob a călătorit până la Sucot şi şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru vitele sale, de aceea numele locului este chemat Sucot.  
\v 18 Şi Iacob a venit la Salem, o cetate din Sihem, care este în ţara lui Canaan, când a venit de la Padanaram; şi a întins cortul său în faţa cetăţii.  
\v 19 Şi a cumpărat o parcelă dintr-un câmp, unde şi-a întins cortul, la îndemâna copiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, pentru o sută de monede.  
\v 20 Şi a înălţat acolo un altar şi l-a numit Elelohe-Israel.   
\c 34  
\p
\v 1 Şi Dina, fiica Leei, pe care i-a născut-o lui Iacob, a ieşit să vadă fiicele ţării.  
\v 2 Şi când Sihem, fiul lui Hamor, hivitul, prinţ al ţinutului, a văzut-o, a luat-o şi s-a culcat cu ea şi a pângărit-o.  
\v 3 Şi sufletul lui s-a lipit de Dina, fiica lui Iacob, şi a iubit fata şi a vorbit frumos fetei.  
\v 4 Şi Sihem i-a vorbit tatălui său, Hamor, spunând: Ia-mi această fată de soţie.  
\v 5 Şi Iacob a auzit că el a pângărit pe Dina, fiica sa; acum fiii lui erau cu vitele lui în câmp; şi Iacob a tăcut până ce au venit.  
\v 6 Şi Hamor, tatăl lui Sihem, a ieşit la Iacob să vorbească îndeaproape cu el.  
\v 7 Şi fiii lui Iacob au venit din câmp după ce au auzit aceasta şi bărbaţii erau îndureraţi şi s-au înfuriat, deoarece el lucrase prosteşte în Israel, culcându-se cu fiica lui Iacob, lucru care nu trebuia făcut.  
\v 8 Şi Hamor a vorbit îndeaproape cu ei, spunând: Sufletul fiului meu Sihem tânjeşte după fiica voastră. Vă rog daţi-o lui de soţie.  
\v 9 Şi încuscriţi-vă cu noi şi daţi-ne fiicele voastre şi luaţi pe fiicele noastre pentru voi.  
\v 10 Şi veţi locui cu noi şi ţara va fi înaintea voastră; locuiţi şi faceţi comerţ în ea şi dobândiţi-vă stăpâniri în ea.  
\v 11 Şi Sihem a spus tatălui ei şi fraţilor ei: Să găsesc har în ochii voştri şi ce îmi veţi spune vă voi da.  
\v 12 Cereţi de la mine zestre mare şi dar şi voi da conform cu ceea ce îmi veţi spune, dar daţi-mi fata de soţie.  
\v 13 Şi fiii lui Iacob au răspuns lui Sihem şi Hamor, tatăl lui, în mod înşelător şi au spus, deoarece el o pângărise pe Dina sora lor,  
\v 14 Şi le-au spus: Nu putem face acest lucru, să dăm pe sora noastră unui necircumcis; căci aceasta ar fi ocară pentru noi;  
\v 15 Dar în aceasta vă vom da acordul: dacă voi veţi fi precum suntem noi, ca fiecare parte bărbătească dintre voi să fie circumcis;  
\v 16 Atunci vi le vom da pe fiicele noastre şi le vom lua pe fiicele voastre pentru noi şi vom locui cu voi şi vom deveni un singur popor.  
\v 17 Dar dacă nu ne veţi da ascultare, pentru a fi circumcişi, atunci o vom lua pe fiica noastră şi vom pleca.  
\v 18 Şi cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.  
\v 19 Şi tânărul nu a întârziat să facă aceasta, deoarece a avut desfătare în fiica lui Iacob şi el era demn de mai multă cinste decât toată casa tatălui său.  
\v 20 Şi Hamor şi Sihem, fiul lui, au venit la poarta cetăţii lor şi au vorbit îndeaproape cu oamenii cetăţii lor, spunând:  
\v 21 Aceşti oameni sunt paşnici cu noi; de aceea lăsaţi-i să locuiască în ţară şi să facă comerţ în ea, pentru că ţara, iată, este destul de mare şi pentru ei; să luăm pe fiicele lor de soţii pentru noi şi să le dăm pe fiicele noastre.  
\v 22 Doar prin aceasta ne vor da acordul bărbaţii pentru a locui cu noi, pentru a fi un singur popor, dacă fiecare parte bărbătească între noi ar fi circumcisă, precum sunt ei circumcişi.  
\v 23 Nu vor fi turmele lor şi averea lor şi fiecare vită a lor, ale noastre? Doar să le dăm acordul şi vor locui cu noi.  
\v 24 Şi lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui, au dat ascultare toţi cei care ieşeau pe poarta cetăţii sale; şi fiecare parte bărbătească a fost circumcisă, toţi cei care au ieşit pe poarta cetăţii sale.  
\v 25 Şi s-a întâmplat în a treia zi, când erau în dureri, că doi dintre fiii lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fiecare bărbat sabia şi au venit peste cetate în mod cutezător şi au ucis toată partea bărbătească.  
\v 26 Şi au ucis pe Hamor şi pe Sihem, fiul lui, cu tăişul sabiei şi au luat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit.  
\v 27 Fiii lui Iacob au venit peste cei ucişi şi au prădat cetatea, din cauză că au pângărit pe sora lor.  
\v 28 Ei le-au luat oile şi boii lor şi măgarii lor şi ceea ce era în cetate şi ceea ce era în câmp.  
\v 29 Şi toată averea lor şi pe toţi micuţii lor şi pe soţiile lor i-au luat captivi şi au prădat de asemenea tot ce era în casă.  
\v 30 Şi Iacob le-a spus lui Simeon şi lui Levi: Voi m-aţi tulburat să mă faceţi să put printre locuitorii ţării, printre canaaniţi şi periziţi; şi eu, fiind mic la număr, se vor aduna împreună împotriva mea şi mă vor ucide; şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.  
\v 31 Iar ei au spus: Trebuia să se poarte el cu sora noastră precum cu o curvă?   
\c 35  
\p
\v 1 Şi Dumnezeu i-a spus lui Iacob: Ridică-te, urcă la Betel şi locuieşte acolo şi fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ţi s-a arătat când fugeai din faţa lui Esau, fratele tău.  
\v 2 Atunci Iacob a spus casei lui şi tuturor celor care erau cu el: Puneţi deoparte dumnezeii străini care sunt printre voi şi curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele;  
\v 3 Şi să ne ridicăm şi să urcăm la Betel; şi voi face acolo un altar lui Dumnezeu, care mi-a răspuns în ziua strâmtorării mele şi a fost cu mine în calea pe care am mers.  
\v 4 Şi i-au dat lui Iacob toţi dumnezeii străini care erau în mâna lor şi toţi cerceii care erau în urechile lor; şi Iacob le-a ascuns sub stejarul care era lângă Sihem.  
\v 5 Şi au călătorit şi teroarea lui Dumnezeu era asupra cetăţilor care erau împrejurul lor şi nu i-au urmărit pe fiii lui Iacob.  
\v 6 Astfel Iacob a venit la Luz, adică Betel, care este în ţara lui Canaan, el şi toţi oamenii care erau cu el.  
\v 7 Şi a zidit acolo un altar şi a pus numele acelui loc El-betel, deoarece acolo Dumnezeu i s-a arătat când fugea din faţa fratelui său.  
\v 8 Dar Debora, dădaca Rebecăi, a murit şi a fost îngropată la poalele Betelului, sub un stejar; şi acestuia i s-a pus numele Alon-Bacut.  
\v 9 Şi Dumnezeu i s-a arătat lui Iacob din nou, când a ieşit din Padanaram, şi l-a binecuvântat.  
\v 10 Şi Dumnezeu i-a spus: Numele tău este Iacob, numele tău nu va mai fi chemat Iacob, ci Israel va fi numele tău; şi i-a pus numele Israel.  
\v 11 Şi Dumnezeu i-a spus: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, fii roditor şi înmulţeşte-te; o naţiune şi o mulţime de naţiuni vor fi din tine şi împăraţi vor ieşi din coapsele tale;  
\v 12 Şi pământul pe care l-am dat lui Avraam şi Isaac, ţie ţi-l voi da şi seminţei tale după tine îi voi da pământul.  
\v 13 Şi Dumnezeu s-a înălţat de la el în locul în care a vorbit cu el.  
\v 14 Şi Iacob a pus un stâlp în locul în care a vorbit cu el, un stâlp de piatră, şi a turnat un dar de băutură pe acesta şi a turnat untdelemn pe acesta.  
\v 15 Şi Iacob a pus numele locului unde Dumnezeu a vorbit cu el, Betel.  
\v 16 Şi au plecat de la Betel; şi mai era doar puţin drum până să ajungă la Efrata; şi Rahela a intrat în durerile naşterii şi avea travaliu greu.  
\v 17 Şi s-a întâmplat, când era în travaliu greu, că moaşa i-a spus: Nu te teme; vei avea şi acest fiu.  
\v 18 Şi s-a întâmplat, pe când sufletul ei se îndepărta, (pentru că a murit) că i-a pus numele Benoni; dar tatăl lui i-a pus numele, Beniamin.  
\v 19 Şi Rahela a murit şi a fost îngropată pe calea spre Efrata, adică Betleem.  
\v 20 Şi Iacob a aşezat un stâlp peste mormântul ei, care este stâlpul mormântului Rahelei până în această zi.  
\v 21 Şi Israel a plecat şi şi-a întins cortul dincolo de turnul din Edar.  
\v 22 Şi s-a întâmplat, pe când Israel locuia în acea ţară, că Ruben a mers şi s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său; şi Israel a auzit aceasta. Acum fiii lui Iacob erau doisprezece;  
\v 23 Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacob şi Simeon şi Levi şi Iuda şi Isahar şi Zabulon;  
\v 24 Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin;  
\v 25 Şi fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali;  
\v 26 Şi fiii Zilpei, roaba Leei: Gad şi Aşer; aceştia sunt fiii lui Iacob, care i s-au născut în Padanaram.  
\v 27 Şi Iacob a venit la Isaac, tatăl său, la Mamre, în cetatea Arba, adică Hebron, unde Avraam şi Isaac au locuit temporar.  
\v 28 Şi zilele lui Isaac erau o sută optzeci de ani.  
\v 29 Şi Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adunat la poporul său, fiind bătrân şi plin de zile; şi fiii săi, Esau şi Iacob, l-au îngropat.   
\c 36  
\p
\v 1 Acum acestea sunt generaţiile lui Esau, care este Edom.  
\v 2 Esau şi-a luat soţiile lui dintre fiicele lui Canaan: Ada, fiica lui Elon hititul, şi Oholibama, fiica Anei, fiica lui Ţibeon hivitul.  
\v 3 Şi Basmat, fiica lui Ismael, sora lui Nebaiot.  
\v 4 Şi Ada i-a născut lui Esau pe Elifaz; şi Basmat a născut pe Reuel;  
\v 5 Şi Oholibama a născut pe Ieuş şi Iaalam şi Core; aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara lui Canaan.  
\v 6 Şi Esau şi-a luat soţiile şi fiii lui şi fiicele lui şi toate persoanele din casa lui şi vitele lui şi toate animalele lui şi toată averea lui pe care a dobândit-o în ţara lui Canaan; şi a plecat într-un alt ţinut din faţa fratelui său, Iacob.  
\v 7 Fiindcă bogăţiile lor erau prea mari ca ei să poată locui împreună; şi ţara în care ei erau străini nu putea să îi ţină din cauza vitelor lor.  
\v 8 Astfel a locuit Esau în muntele Seir; Esau este Edom.  
\v 9 Şi acestea sunt generaţiile lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir,  
\v 10 Şi acestea sunt numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, soţia lui Esau; Reuel, fiul lui Basmat, soţia lui Esau.  
\v 11 Şi fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo şi Gatam şi Chenaz.  
\v 12 Şi Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau; şi i-a născut lui Elifaz pe Amalec; aceştia au fost fiii Adei, soţia lui Esau.  
\v 13 Şi aceştia sunt fiii lui Reuel: Nahat şi Zerah, Şama şi Miza; aceştia au fost fiii lui Basmat, soţia lui Esau.  
\v 14 Şi aceştia au fost fiii Oholibamei, fiica Anei, fiica lui Ţibeon, soţia lui Esau; şi i-a născut lui Esau, pe Ieuş şi Iaalam şi Core.  
\v 15 Aceştia au fost conducătorii fiilor lui Esau: fiii lui Elifaz, întâiul născut fiu al lui Esau, conducătorul Teman, conducătorul Omar, conducătorul Ţefo, conducătorul Chenaz,  
\v 16 Conducătorul Core, conducătorul Gatam şi conducătorul Amalec; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Elifaz în ţara lui Edom; aceştia au fost fiii Adei.  
\v 17 Şi aceştia sunt fiii lui Reuel, fiul lui Esau; conducătorul Nahat, conducătorul Zerah, conducătorul Şama, conducătorul Miza; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Reuel în ţara lui Edom; aceştia sunt fiii lui Basmat, soţia lui Esau.  
\v 18 Şi aceştia sunt fiii Oholibamei, soţia lui Esau, conducătorul Ieuş, conducătorul Iaalam, conducătorul Core; aceştia au fost conducătorii care au ieşit din Oholibama, fiica Anei, soţia lui Esau.  
\v 19 Aceştia sunt fiii lui Esau, care este Edom, şi aceştia sunt conducătorii lor.  
\v 20 Aceştia sunt fiii lui Seir horitul, care au locuit ţara: Lotan şi Şobal şi Ţibeon şi Ana,  
\v 21 Şi Dişon şi Eţer şi Dişan; aceştia sunt conducătorii horiţilor, copiii lui Seir în ţara lui Edom.  
\v 22 Şi copiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam; şi sora lui Lotan a fost Timna.  
\v 23 Şi copiii lui Şobal au fost aceştia: Alvan şi Manahat şi Ebal, Şefo şi Onam.  
\v 24 Şi aceştia sunt copiii lui Ţibeon: deopotrivă Aia şi Ana; acesta a fost acel Ana care a găsit catârii în pustie, pe când hrănea măgarii lui Ţibeon, tatăl său.  
\v 25 Şi copiii lui Ana au fost aceştia: Dişon şi Oholibama, fiica Anei.  
\v 26 Şi aceştia sunt copiii lui Dişon: Hemdan şi Eşban şi Itran şi Cheran.  
\v 27 Copiii lui Eţer sunt aceştia: Bilhan şi Zaavan şi Acan.  
\v 28 Copiii lui Dişan sunt aceştia: Uz şi Aran.  
\v 29 Aceştia sunt conducătorii care au ieşit din horiţi: conducătorul Lotan, conducătorul Şobal, conducătorul Ţibeon, conducătorul Ana,  
\v 30 Conducătorul Dişon, conducătorul Eţer, conducătorul Dişan; aceştia sunt conducătorii care au ieşit din Hori, printre conducătorii lor în ţara lui Seir.  
\v 31 Şi aceştia sunt împăraţii care au domnit în ţara lui Edom, înainte să domnească vreun împărat peste copiii lui Israel.  
\v 32 Şi Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom; şi numele cetăţii lui a fost Dinhaba.  
\v 33 Şi Bela a murit; şi Iobab, fiul lui Zerah al lui Boţra, a domnit în locul lui.  
\v 34 Şi Iobab a murit; şi Huşam, din ţara lui Temani, a domnit în locul lui.  
\v 35 Şi Huşam a murit; şi Hadad, fiul lui Bedad, care a lovit pe Madian în câmpul lui Moab, a domnit în locul lui; şi numele cetăţii lui a fost Avit.  
\v 36 Şi Hadad a murit; şi Samla, din Masreca, a domnit în locul lui.  
\v 37 Şi Samla a murit; şi Saul, din Rehobot, de lângă râu, a domnit în locul lui.  
\v 38 Şi Saul a murit; şi Baal-Hanan, fiul lui Ahbor, a domnit în locul lui.  
\v 39 Şi Baal-Hanan, fiul lui Ahbor, a murit; şi Hadar a domnit în locul lui şi numele cetăţii lui a fost Pau; şi numele soţiei lui a fost Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab.  
\v 40 Şi acestea sunt numele conducătorilor care au ieşit din Esau, conform cu familiile lor, după locurile lor, pe numele lor: conducătorul Timna, conducătorul Alva, conducătorul Iete,  
\v 41 Conducătorul Oholibama, conducătorul Ela, conducătorul Pinon,  
\v 42 Conducătorul Chenaz, conducătorul Teman, conducătorul Mibţar,  
\v 43 Conducătorul Magdiel, conducătorul Iram; aceştia sunt conducătorii lui Edom, conform cu locuinţele lor în ţara stăpânirii lor; el este Esau, tatăl edomiţilor.   
\c 37  
\p
\v 1 Şi Iacob a locuit în ţara în care tatăl său a fost străin, în ţara lui Canaan.  
\v 2 Acestea sunt generaţiile lui Iacob. Iosif, fiind în vârstă de şaptesprezece ani, păştea turma cu fraţii săi; şi băiatul era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său; şi Iosif a adus tatălui său vorbirea lor rea.  
\v 3 Acum Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi copiii lui, deoarece el era fiul bătrâneţii sale; şi i-a făcut o haină pestriţă.  
\v 4 Şi când fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii săi, l-au urât şi nu puteau să îi vorbească paşnic.  
\v 5 Şi Iosif a visat un vis şi l-a spus fraţilor săi şi ei l-au urât încă şi mai mult.  
\v 6 Şi le-a spus: Ascultaţi, vă rog, acest vis pe care l-am visat:  
\v 7 Şi, iată, noi legam snopi în câmp şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat chiar drept în picioare; şi, iată, snopii voştri au stat de jur împrejur şi se prosternau snopului meu.  
\v 8 Şi fraţii lui i-au spus: Vei domni într-adevăr peste noi? Sau vei avea într-adevăr stăpânire peste noi? Şi l-au urât încă şi mai mult pentru visele lui şi pentru cuvintele lui.  
\v 9 Şi a visat încă un vis şi l-a spus fraţilor săi şi a zis: Iată, am visat încă un vis; şi, iată, soarele şi luna şi unsprezece stele mi s-au prosternat.  
\v 10 Şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: Ce este acest vis pe care l-ai visat? Vom veni eu şi mama ta şi fraţii tăi, într-adevăr, să ne prosternăm ţie până la pământ?  
\v 11 Şi fraţii lui l-au invidiat, dar tatăl său a dat atenţie acestei spuse.  
\v 12 Şi fraţii lui au mers să pască turma tatălui lor în Sihem.  
\v 13 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu pasc fraţii tăi turma în Sihem? Vino şi te voi trimite la ei. Iar el i-a spus: Iată-mă.  
\v 14 Iar el i-a spus: Du-te, te rog, să vezi dacă este bine cu fraţii tăi şi bine cu turmele; şi adu-mi cuvânt înapoi. Astfel l-a trimis din valea Hebronului şi a venit la Sihem.  
\v 15 Şi un anumit bărbat l-a găsit şi, iată, el rătăcea în câmp; şi bărbatul l-a întrebat, spunând: Ce cauţi?  
\v 16 Iar el a spus: Caut pe fraţii mei; spune-mi te rog, unde îşi pasc ei turmele.  
\v 17 Şi bărbatul a spus: Au plecat deja de aici; fiindcă i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan. Şi Iosif a mers după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.  
\v 18 Şi când l-au văzut de departe, chiar înainte ca el să se apropie de ei, au uneltit împotriva lui să îl ucidă.  
\v 19 Şi au spus unul altuia: Iată, vine acest visător.  
\v 20 Şi acum, aşadar, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm în vreo groapă şi vom spune: Ceva fiară rea l-a mâncat; şi vom vedea ce vor deveni visele lui.  
\v 21 Şi Ruben a auzit aceasta şi l-a scăpat din mâinile lor; şi a spus: Să nu îl ucidem.  
\v 22 Şi Ruben le-a spus: Nu vărsaţi sânge, ci aruncaţi-l în această groapă care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el; ca să îl scape din mâinile lor, să îl predea tatălui său din nou.  
\v 23 Şi s-a întâmplat, când Iosif a ajuns la fraţii săi, că l-au dezbrăcat pe Iosif de haina lui, haina pestriţă care era pe el;  
\v 24 Şi l-au luat şi l-au aruncat într-o groapă; şi groapa era goală, nu era apă în ea.  
\v 25 Şi au şezut să mănânce pâine şi şi-au ridicat ochii şi au privit şi, iată, o ceată de ismaeliţi a venit din Galaad cu cămilele lor, purtând mirodenii şi balsam şi smirnă, mergând să le coboare în Egipt.  
\v 26 Şi Iuda a spus fraţilor săi: Ce folos este dacă ucidem pe fratele nostru şi ascundem sângele lui?  
\v 27 Veniţi şi să îl vindem ismaeliţilor şi să nu lăsăm mâna noastră să fie asupra lui, pentru că el este fratele nostru şi carnea noastră. Şi fraţii lui au fost mulţumiţi.  
\v 28 Atunci au trecut pe acolo negustori madianiţi; şi au tras şi au scos pe Iosif din groapă şi au vândut pe Iosif ismaeliţilor pentru douăzeci de arginţi; iar ei au dus pe Iosif în Egipt.  
\v 29 Şi Ruben s-a întors la groapă; şi, iată, Iosif nu era în groapă; şi el şi-a rupt hainele.  
\v 30 Şi s-a întors la fraţii săi şi a spus: Copilul nu mai este; iar eu, încotro voi merge?  
\v 31 Şi au luat haina lui Iosif şi au înjunghiat un ied dintre capre şi au înmuiat haina în sânge;  
\v 32 Şi au trimis haina pestriţă şi au adus-o la tatăl lor; şi au spus: Noi am găsit aceasta, cercetează acum dacă este haina fiului tău sau nu.  
\v 33 Şi a cercetat-o şi a spus: Aceasta este haina fiului meu; o fiară rea l-a mâncat; Iosif este fără îndoială rupt în bucăţi.  
\v 34 Şi Iacob şi-a rupt hainele şi a pus pânză de sac peste coapsele lui şi a jelit pentru fiul său multe zile.  
\v 35 Şi toţi fiii lui şi toate fiicele lui s-au ridicat să îl mângâie; dar el a refuzat să fie mângâiat; şi a spus: Jelind voi coborî în mormânt la fiul meu. Astfel a plâns tatăl său pentru el.  
\v 36 Şi madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un ofiţer al lui Faraon şi căpetenia gărzii.   
\c 38  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat în acel timp, că Iuda a coborât de la fraţii săi şi s-a abătut pe la un anumit adulamit, al cărui nume era Hira.  
\v 2 Şi Iuda a văzut acolo o fiică a unui anumit canaanit, al cărui nume era Şua; şi a luat-o şi a intrat la ea.  
\v 3 Şi ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi el i-a pus numele Er.  
\v 4 Şi ea a rămas însărcinată din nou şi a născut un fiu; şi ea i-a pus numele Onan.  
\v 5 Şi ea a rămas însărcinată încă odată şi a născut un fiu; şi i-a pus numele Şela; şi el era la Chezib când ea l-a născut.  
\v 6 Şi Iuda a luat o soţie pentru Er, întâiul lui născut, al cărei nume era Tamar.  
\v 7 Şi Er, întâiul născut al lui Iuda, era stricat înaintea ochilor Domnului; şi Domnul l-a ucis.  
\v 8 Şi Iuda i-a spus lui Onan: Intră la soţia fratelui tău şi căsătoreşte-te cu ea şi ridică sămânţă fratelui tău.  
\v 9 Şi Onan a ştiut că sămânţa nu va fi a lui; şi s-a întâmplat, când intra la soţia fratelui său, că vărsa sămânţa pe pământ ca nu cumva să dea sămânţă fratelui său.  
\v 10 Şi lucrul pe care l-a făcut nu a plăcut Domnului. De aceea l-a ucis şi pe el.  
\v 11 Atunci Iuda a spus lui Tamar, nora lui: Rămâi văduvă la casa tatălui tău, până Şela, fiul meu, va creşte; fiindcă zicea: Nu cumva să moară şi el ca fraţii săi. Şi Tamar a mers şi a locuit în casa tatălui ei.  
\v 12 Şi după un timp, fiica lui Şua, soţia lui Iuda a murit; şi Iuda a fost mângâiat şi a urcat la Timnat la tunzătorii lui de oi, el, şi prietenul său, Hira adulamitul.  
\v 13 Şi i s-a spus lui Tamar, zicând: Iată, socrul tău urcă la Timnat să îşi tundă oile.  
\v 14 Şi ea şi-a dat jos hainele de văduvă de pe ea şi s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat şi a stat jos într-un loc deschis, care este pe lângă calea spre Timnat, pentru că ea a văzut că Şela crescuse, iar ea nu i-a fost dată de soţie.  
\v 15 Când Iuda a văzut-o, a crezut că ea era o curvă, pentru că îşi acoperise faţa.  
\v 16 Şi el s-a abătut la ea de pe cale şi a spus: Lasă-mă, te rog, să intru la tine; (pentru că nu a ştiut că ea era nora lui.) Iar ea a spus: Ce îmi vei da, ca să intri la mine?  
\v 17 Iar el a spus: Îţi voi trimite un ied din turmă. Iar ea a spus: Îmi vei da o garanţie, până îl trimiţi?  
\v 18 Iar el a spus: Ce garanţie să îţi dau? Iar ea a spus: Sigiliul tău şi brăţările tale şi toiagul tău din mâna ta. Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas însărcinată de la el.  
\v 19 Şi ea s-a ridicat şi a plecat şi a pus deoparte vălul de pe ea şi a îmbrăcat hainele văduviei ei.  
\v 20 Şi Iuda a trimis iedul prin mâna prietenului său, adulamitul, ca să primească garanţia lui din mâna femeii; dar nu a găsit-o.  
\v 21 Atunci el a întrebat bărbaţii acelui loc, spunând: Unde este curva, care era la vedere pe marginea drumului? Iar ei au spus: Nu a fost nicio curvă în acest loc.  
\v 22 Şi el s-a întors la Iuda şi a spus: Nu o pot găsi; şi de asemenea oamenii locului au spus că nu era nicio curvă în acel loc.  
\v 23 Şi Iuda a spus: Să o ţină, ca nu cumva să fim ruşinaţi; iată, eu am trimis acest ied şi nu ai găsit-o.  
\v 24 Şi s-a întâmplat cam după trei luni, că i s-a spus lui Iuda, zicând: Tamar, nora ta, a făcut pe curva; şi de asemenea, iată, ea este însărcinată prin curvie. Şi Iuda a spus: Aduceţi-o aici şi să fie arsă.  
\v 25 Când ea a fost adusă, ea a trimis la socrul ei, spunând: Prin bărbatul, ale căruia sunt acestea, sunt însărcinată; şi a spus: Cercetează, te rog, ale cui sunt acestea: sigiliul şi brăţările şi toiagul.  
\v 26 Şi Iuda le-a recunoscut şi a spus: Ea a fost mai dreaptă decât mine; deoarece nu i l-am dat pe Şela, fiul meu. Şi el nu a mai cunoscut-o vreodată.  
\v 27 Şi s-a întâmplat în timpul travaliului ei, că, iată, gemeni erau în pântecele ei.  
\v 28 Şi s-a întâmplat, când era în travaliu, că unul şi-a scos mâna; şi moaşa a luat şi i-a legat de mână o aţă stacojie, spunând: Acesta a ieşit afară primul.  
\v 29 Şi s-a întâmplat, în timp ce şi-a tras înapoi mâna, că, iată, fratele lui a ieşit afară; şi ea a spus: Cum ai ieşit afară? Această spărtură să fie asupra ta; de aceea i-au pus numele Pereţ.  
\v 30 Şi după aceasta a ieşit afară fratele lui, care avea aţa stacojie la mâna lui; şi i-au pus numele Zerah.   
\c 39  
\p
\v 1 Şi Iosif a fost coborât în Egipt; şi Potifar, un ofiţer al lui Faraon, căpetenia gărzii, un egiptean, l-a cumpărat din mâinile ismaeliţilor, care îl coborâseră acolo.  
\v 2 Şi DOMNUL era cu Iosif şi el era un bărbat prosper; şi era în casa stăpânului său, egipteanul.  
\v 3 Şi stăpânul său a văzut că DOMNUL era cu el şi că DOMNUL făcea să prospere în mâna lui tot ceea ce făcea.  
\v 4 Şi Iosif a găsit har înaintea ochilor lui şi l-a servit; iar el l-a făcut supraveghetor peste casa lui şi tot ce avea a pus în mâna lui.  
\v 5 Şi s-a întâmplat, din momentul în care l-a făcut supraveghetor în casa lui şi peste tot ce avea, că DOMNUL a binecuvântat casa egipteanului din cauza lui Iosif; şi binecuvântarea DOMNULUI era peste tot ce avea în casă şi în câmp.  
\v 6 Şi a lăsat tot ce avea în mâna lui Iosif; şi nu ştia ce avea, în afară de pâinea pe care o mânca. Iar Iosif era frumos la statură şi plăcut la vedere.  
\v 7 Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri că soţia stăpânului său şi-a aruncat ochii pe Iosif; şi ea a spus: Culcă-te cu mine.  
\v 8 Dar el a refuzat şi a spus soţiei stăpânului său: Iată, pe stăpânul meu nu îl interesează ce este cu mine în casă şi a încredinţat în mâna mea tot ce are;  
\v 9 Nu este nimeni mai mare în această casă decât mine; nici nu mi-a oprit nimic decât pe tine, deoarece tu eşti soţia lui; cum atunci să pot eu face această mare răutate şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?  
\v 10 Şi s-a întâmplat, cum vorbea cu Iosif zi de zi, că el nu i-a dat ascultare să se culce lângă ea, sau să fie cu ea.  
\v 11 Şi s-a întâmplat, cam în acest timp, că Iosif a intrat în casă să îşi facă lucrul; şi niciunul dintre bărbaţii casei nu era acolo în casă.  
\v 12 Iar ea l-a prins de haină, spunând: Culcă-te cu mine; iar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit şi a ieşit afară.  
\v 13 Şi s-a întâmplat, când a văzut ea că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară,  
\v 14 Că a chemat bărbaţii din casa ei şi le-a vorbit, spunând: Vedeţi, el a adus un evreu la noi ca să ne batjocorească; el a intrat la mine să se culce cu mine şi eu am strigat cu voce tare.  
\v 15 Şi s-a întâmplat, când el a auzit că am ridicat vocea şi am strigat, că şi-a lăsat haina cu mine şi a fugit şi a ieşit afară.  
\v 16 Şi a aşezat haina lui lângă ea, până când domnul lui a venit acasă.  
\v 17 Şi a vorbit cu el conform acestor cuvinte, spunând: Servitorul evreu, pe care l-ai adus la noi, a intrat la mine să mă batjocorească.  
\v 18 Şi s-a întâmplat, pe când mi-am ridicat vocea şi am strigat, că şi-a lăsat haina cu mine şi a fugit afară.  
\v 19 Şi s-a întâmplat, când stăpânul lui a auzit cuvintele soţiei sale, pe care ea i le-a vorbit, spunând: Astfel mi-a făcut servitorul tău; că furia lui s-a aprins.  
\v 20 Şi stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a pus în închisoare, un loc unde prizonierii împăratului erau legaţi; iar el era acolo în închisoare.  
\v 21 Dar DOMNUL era cu Iosif şi i-a arătat milă şi i-a dat favoare înaintea ochilor administratorului închisorii.  
\v 22 Şi administratorul închisorii a încredinţat în mâna lui Iosif pe toţi prizonierii care erau în închisoare; şi tot ce făceau ei acolo, el era cel ce le făcea.  
\v 23 Administratorul închisorii nu se uita la nimic din ce era sub mâna lui, pentru că DOMNUL era cu el şi ceea ce el făcea, DOMNUL făcea să prospere.   
\c 40  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat după aceste lucruri, că paharnicul împăratului Egiptului şi brutarul său au ofensat pe domnul lor, împăratul Egiptului.  
\v 2 Şi Faraon s-a înfuriat împotriva a doi dintre ofiţerii săi, împotriva mai marelui paharnicilor şi împotriva mai marelui brutarilor.  
\v 3 Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, în închisoare, în locul unde Iosif era legat.  
\v 4 Şi căpetenia gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei şi el i-a servit; şi au rămas un timp sub pază.  
\v 5 Şi au visat câte un vis amândoi, fiecare visul lui într-o noapte, fiecare conform interpretării visului său, paharnicul şi brutarul împăratului Egiptului, care erau legaţi în închisoare.  
\v 6 Şi Iosif a intrat la ei dimineaţa şi i-a privit şi, iată, ei erau trişti.  
\v 7 Şi a întrebat pe ofiţerii lui Faraon care erau cu el sub paza casei domnului său, spunând: Pentru ce arătaţi aşa întristaţi astăzi?  
\v 8 Iar ei i-au spus: Noi am visat un vis şi nu este un interpret al acestuia. Şi Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu aparţin interpretările? Spuneţi-mi visele, vă rog.  
\v 9 Şi mai marele paharnicilor a povestit visul său lui Iosif şi i-a spus: În visul meu, iată, o viţă era înaintea mea;  
\v 10 Şi în viţă erau trei ramuri şi era ca şi cum aceasta înmugurea şi florile ei creşteau repede; şi ciorchinii acesteia au adus repede struguri copţi;  
\v 11 Şi paharul lui Faraon era în mâna mea; şi am luat strugurii şi i-am stors în paharul lui Faraon şi am dat paharul în mâna lui Faraon.  
\v 12 Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile,  
\v 13 Totuşi până în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va restaura la locul tău; şi vei da paharul lui Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui.  
\v 14 Dar gândeşte-te la mine când îţi va fi bine şi arată-mi bunătate, te rog, şi aminteşte-i lui Faraon despre mine şi scoate-mă afară din această casă;  
\v 15 Căci într-adevăr am fost furat în ascuns din ţara evreilor; şi nici aici nu am făcut nimic ca ei să mă pună în groapă.  
\v 16 Când mai marele brutarilor a văzut că interpretarea era bună, i-a spus lui Iosif: Eu de asemenea am fost în visul meu şi, iată, aveam trei coşuri albe pe capul meu;  
\v 17 Şi în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon; şi păsările le mâncau din coşul de pe capul meu.  
\v 18 Şi Iosif a răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coşuri sunt trei zile;  
\v 19 Totuşi până în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca păsările carnea de pe tine.  
\v 20 Şi s-a întâmplat, în a treia zi, care era ziua de naştere a lui Faraon, că el a făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi: şi a înălţat capul mai marelui paharnicilor şi al mai marelui brutarilor între servitorii săi.  
\v 21 Şi a restaurat pe mai marele paharnicilor în conducerea paharnicilor din nou; şi paharnicul a dat paharul în mâna lui Faraon;  
\v 22 Dar l-a atârnat pe mai marele brutarilor, aşa cum le interpretase Iosif.  
\v 23 Totuşi mai marele paharnicilor nu şi-a adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.   
\c 41  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: şi, iată, el stătea în picioare lângă râu.  
\v 2 Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci plăcute la vedere şi grase; şi ele păşteau într-o pajişte.  
\v 3 Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere şi slabe; şi au stat lângă celelalte vaci pe malul râului.  
\v 4 Şi vacile urâte la vedere şi slabe au mâncat vacile plăcute la vedere şi grase. Aşa că Faraon s-a trezit.  
\v 5 Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase şi bune.  
\v 6 Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au răsărit după ele.  
\v 7 Şi cele şapte spice subţiri au mâncat cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, a fost un vis.  
\v 8 Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul său era tulburat; şi a trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţelepţii acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon.  
\v 9 Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greşelile mele în această zi;  
\v 10 Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor.  
\v 11 Şi noi am visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său.  
\v 12 Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; şi noi i-am povestit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat.  
\v 13 Şi s-a întâmplat, că aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu şi pe el l-a atârnat.  
\v 14 Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au adus repede din groapă; şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la Faraon.  
\v 15 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu este niciunul care să îl poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se despre tine, că poţi înţelege un vis pentru a-l interpreta.  
\v 16 Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii.  
\v 17 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului;  
\v 18 Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci grase şi plăcute la vedere; şi ele păşteau pe o pajişte;  
\v 19 Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele, jigărite şi foarte urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată în toată ţara Egiptului;  
\v 20 Şi vacile slabe şi urâte la vedere au mâncat primele şapte vaci grase;  
\v 21 Şi după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaşte că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Aşa că m-am trezit.  
\v 22 Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe un pai, pline şi bune;  
\v 23 Şi, iată, şapte spice, uscate, subţiri şi prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;  
\v 24 Şi spicele subţiri au mâncat cele şapte spice bune; şi eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta.  
\v 25 Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.  
\v 26 Cele şapte vaci bune sunt şapte ani; şi cele şapte spice bune sunt şapte ani; visul este unul singur.  
\v 27 Şi cele şapte vaci slabe şi urâte la vedere care au urcat după ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi şapte ani de foamete.  
\v 28 Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon.  
\v 29 Iată, vin şapte ani de mare abundenţă prin toată ţara Egiptului;  
\v 30 Şi se vor ridica după ei şapte ani de foamete; şi toată abundenţa va fi uitată în ţara Egiptului; şi foametea va mistui ţara;  
\v 31 Şi abundenţa nu va fi cunoscută în ţară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare.  
\v 32 Şi de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este din cauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu şi Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.  
\v 33 Acum de aceea Faraon să caute un bărbat chibzuit şi înţelept şi să îl pună peste ţara Egiptului.  
\v 34 Să facă Faraon aceasta şi să rânduiască supraveghetori peste ţară şi să ia a cincea parte din ţara Egiptului în cei şapte ani de abundenţă.  
\v 35 Şi ei să adune toată hrana acelor ani buni ce vin şi să depoziteze grâne sub mâna lui Faraon şi ei să ţină hrana în cetăţi.  
\v 36 Şi acea hrană va fi ca rezervă ţării pentru cei şapte ani de foamete, care va fi în ţara Egiptului; ca ţara să nu piară prin foamete.  
\v 37 Şi lucrul a fost bun în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor servitorilor săi.  
\v 38 Şi Faraon a spus servitorilor săi: Putem noi găsi un astfel de om cum este acesta, un bărbat în care este Duhul lui Dumnezeu?  
\v 39 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Întrucât Dumnezeu ţi-a arătat toată aceasta, nu există niciunul aşa de chibzuit şi înţelept precum eşti tu;  
\v 40 Tu vei fi peste casa mea şi conform cuvântului tău va fi guvernat tot poporul meu; numai pe tron voi fi mai mare ca tine.  
\v 41 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Vezi, te-am pus peste toată ţara Egiptului.  
\v 42 Şi Faraon şi-a scos inelul de pe mâna sa şi l-a pus pe mâna lui Iosif şi l-a înveşmântat în veştminte de in subţire şi a pus un lanţ de aur în jurul gâtului său.  
\v 43 Şi l-a făcut să meargă în al doilea car pe care îl avea; şi strigau înaintea lui: Aplecaţi genunchiul! Şi l-a făcut conducător peste toată ţara Egiptului.  
\v 44 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon şi fără tine niciun om nu îşi va ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului.  
\v 45 Şi Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah; şi i-a dat de soţie pe Asenat, fiica lui Potifera, preot din On. Şi Iosif a ieşit prin toată ţara Egiptului.  
\v 46 Şi Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat în picioare înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Şi Iosif a ieşit dinaintea lui Faraon şi a mers prin toată ţara Egiptului.  
\v 47 Şi în cei şapte ani abundenţi pământul a adus cu mâini pline.  
\v 48 Şi el a adunat toată hrana celor şapte ani, care era în ţara Egiptului, şi a depozitat hrana în cetăţi; hrana din câmp, care era în jurul fiecărei cetăţi, a depozitat-o în aceeaşi cetate.  
\v 49 Şi Iosif a adunat grâne ca nisipul mării, foarte multe, până ce s-a oprit din numărat, pentru că erau fără număr.  
\v 50 Şi lui Iosif i s-au născut, înainte de a veni anii foametei, doi fii pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.  
\v 51 Şi Iosif l-a numit pe întâiul născut, Manase: Pentru că Dumnezeu, a spus el, m-a făcut să uit toată osteneala mea şi toată casa tatălui meu.  
\v 52 Şi celui de al doilea, i-a pus numele, Efraim: Pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în ţara necazului meu.  
\v 53 Şi cei şapte ani ai abundenţei, care au fost în ţara Egiptului, s-au terminat.  
\v 54 Şi cei şapte ani ai sărăciei au început a veni, conform cu ceea ce Iosif spusese; şi sărăcia era în toate ţările; dar în toată ţara Egiptului era pâine.  
\v 55 Şi când toată ţara Egiptului a fost înfometată, poporul a strigat la Faraon pentru pâine; şi Faraon a spus tuturor egiptenilor: Mergeţi la Iosif; ce vă spune el, faceţi.  
\v 56 Şi foametea era peste toată faţa pământului. Şi Iosif a deschis toate depozitele şi a vândut egiptenilor; şi foametea se înăsprea în ţara Egiptului.  
\v 57 Şi toate ţările au venit în Egipt, la Iosif, pentru a cumpăra grâne, pentru că foametea era aşa de aspră în toate ţările.   
\c 42  
\p
\v 1 Şi când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus fiilor săi: De ce vă uitaţi unul la altul?  
\v 2 Şi a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo; ca să trăim şi să nu murim.  
\v 3 Şi cei zece fraţi ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra grâne în Egipt.  
\v 4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire.  
\v 5 Şi fiii lui Israel au venit să cumpere grâne printre aceia ce veneau, pentru că era foamete în ţara lui Canaan.  
\v 6 Şi Iosif era guvernatorul peste ţară şi el era cel ce vindea la toţi oamenii din ţară; şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au prosternat înaintea lui cu feţele lor la pământ.  
\v 7 Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar s-a prefăcut străin faţă de ei şi le-a vorbit aspru; şi le-a spus: De unde veniţi voi? Iar ei au spus: Din ţara lui Canaan, pentru a cumpăra mâncare.  
\v 8 Şi Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.  
\v 9 Şi Iosif şi-a amintit visele pe care le-a visat despre ei şi le-a spus: Voi sunteţi spioni; pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.  
\v 10 Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cumpăra hrană au venit servitorii tăi.  
\v 11 Noi suntem toţi fii ai unui singur bărbat; noi suntem bărbaţi drepţi, servitorii tăi nu sunt spioni.  
\v 12 Şi el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.  
\v 13 Iar ei au spus: Servitorii tăi sunt doisprezece fraţi, fii ai unui singur bărbat în ţara lui Canaan; şi, iată, cel mai tânăr este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu este.  
\v 14 Şi Iosif le-a spus: Aceasta este ceea ce v-am vorbit, zicând, Sunteţi spioni;  
\v 15 Prin aceasta veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine aici.  
\v 16 Trimiteţi pe unul dintre voi şi el să aducă pe fratele vostru şi voi veţi fi ţinuţi în închisoare, ca ale voastre cuvinte să fie încercate dacă este adevăr în voi, sau altfel pe viaţa lui Faraon, cu adevărat voi sunteţi spioni.  
\v 17 Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.  
\v 18 Şi Iosif le-a spus în a treia zi: Faceţi aceasta şi trăiţi; fiindcă eu mă tem de Dumnezeu;  
\v 19 Dacă voi sunteţi drepţi, lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri să fie legat în casa închisorii voastre; mergeţi, căraţi grâne pentru foametea caselor voastre;  
\v 20 Dar aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel cuvintele voastre vor fi verificate şi nu veţi muri. Şi au făcut astfel.  
\v 21 Iar ei au spus unul altuia: Noi suntem într-adevăr vinovaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să îl ascultăm; pentru aceasta a venit această strâmtorare peste noi.  
\v 22 Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând: Nu păcătuiţi împotriva copilului; dar aţi refuzat să ascultaţi? Şi acum, iată, şi sângele lui ne este cerut.  
\v 23 Şi nu au ştiut că Iosif îi înţelegea, pentru că le vorbea printr-un traducător.  
\v 24 Şi s-a întors cu spatele la ei şi a plâns; şi s-a întors la ei din nou şi a vorbit îndeaproape cu ei şi a luat pe Simeon de la ei şi l-a legat înaintea ochilor lor.  
\v 25 Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne şi să pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui şi să le dea provizii pentru drum: şi astfel le-a făcut.  
\v 26 Şi au încărcat grâne pe măgarii lor şi au plecat de acolo.  
\v 27 Şi pe când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ la han, a văzut banii săi, pentru că, iată, aceştia erau la gura sacului său.  
\v 28 Şi a spus fraţilor săi: Banii mei îmi sunt înapoiaţi; şi, iată, sunt chiar în sacul meu; şi i-a lăsat inima şi s-au înspăimântat şi şi-au spus unul altuia: Ce este aceasta ce Dumnezeu ne-a făcut?  
\v 29 Şi au venit la Iacob, tatăl lor, până în ţara lui Canaan şi i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:  
\v 30 Bărbatul, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat de spioni ai ţării.  
\v 31 Şi noi i-am spus: Noi suntem drepţi, nu suntem spioni,  
\v 32 Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu este şi cel mai tânăr este în această zi cu tatăl nostru în ţara lui Canaan.  
\v 33 Şi bărbatul, domnul ţării, ne-a spus: Prin aceasta voi şti că voi sunteţi drepţi: lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri aici cu mine şi luaţi hrana pentru foametea caselor voastre şi plecaţi,  
\v 34 Şi aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci voi şti că voi nu sunteţi spioni, ci sunteţi cinstiţi; astfel vă voi elibera pe fratele vostru, iar voi veţi face comerţ în ţară.  
\v 35 Şi s-a întâmplat, pe când îşi goleau sacii că, iată, legătura de bani a fiecărui bărbat era în sacul lui; şi când ei şi tatăl lor au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântaţi.  
\v 36 Şi Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-aţi văduvit de copii; Iosif nu este şi Simeon nu este şi voi veţi duce departe pe Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.  
\v 37 Şi Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi fii ai mei dacă nu îl aduc înapoi la tine; predă-l în mâna mea şi îl voi aduce din nou la tine.  
\v 38 Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele lui este mort şi a rămas singur; dacă i se întâmplă nenorocire pe calea pe care mergeţi, atunci veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt.   
\c 43  
\p
\v 1 Şi foametea era aspră în ţară.  
\v 2 Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat grânele pe care le-au adus din Egipt, că tatăl lor le-a spus: Mergeţi din nou, cumpăraţi-ne puţină hrană.  
\v 3 Şi Iuda i-a vorbit, spunând: Bărbatul ne-a avertizat hotărât, spunând: Nu îmi veţi vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.  
\v 4 Dacă voieşti să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi vom cumpăra pentru tine hrană;  
\v 5 Dar dacă nu voieşti să îl trimiţi, nu vom coborî, pentru că acel bărbat ne-a spus: Nu veţi vedea faţa mea, decât dacă fratele vostru va fi cu voi.  
\v 6 Şi Israel a spus: Pentru ce aţi lucrat aşa de rău cu mine, încât să spuneţi acelui bărbat că mai aveţi un frate?  
\v 7 Iar ei au spus: Acel bărbat ne-a întrebat cu de-amănuntul despre starea noastră şi despre rudenia noastră, spunând: Este tatăl vostru încă în viaţă? Mai aveţi vreun alt frate? Şi noi i-am spus conform cu tonul acestor cuvinte, puteam noi să ştim cu adevărat că el va spune: Coborâţi pe fratele vostru aici?  
\v 8 Şi Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: Trimite băiatul cu mine şi ne vom ridica şi vom merge; ca să trăim şi să nu murim deopotrivă noi şi tu şi micuţii noştri.  
\v 9 Eu voi fi garanţie pentru el; din mâna mea îl vei cere; dacă nu ţi-l aduc şi nu îl pun înaintea ta, atunci să suport eu vina pentru totdeauna;  
\v 10 Căci dacă nu am fi întârziat, cu adevărat acum am fi întorşi şi de această a doua oară.  
\v 11 Şi tatăl lor, Israel, le-a spus: Dacă aşa trebuie să fie acum, faceţi aceasta; luaţi din cele mai bune roade din ţară în vasele voastre şi duceţi-i înapoi un dar acelui bărbat, puţin balsam şi puţină miere, mirodenii şi smirnă, nuci şi migdale;  
\v 12 Şi luaţi dublul banilor în mâna voastră; şi banii care au fost aduşi înapoi la gura sacilor voştri, duceţi-i înapoi în mâna voastră; poate aceasta a fost o neatenţie.  
\v 13 Luaţi de asemenea pe fratele vostru şi ridicaţi-vă, mergeţi din nou la acel bărbat;  
\v 14 Şi Dumnezeu cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui bărbat, ca el să trimită pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Dacă este să fiu văduvit de copiii mei, eu sunt văduvit.  
\v 15 Şi bărbaţii au luat acel dar şi au luat dublul banilor în mâna lor şi pe Beniamin; şi s-au ridicat şi au coborât în Egipt şi au stat înaintea lui Iosif.  
\v 16 Şi când Iosif a văzut pe Beniamin cu ei, a spus administratorului casei sale: Adu aceşti bărbaţi în casă şi înjunghie animale şi pregăteşte, pentru că aceşti bărbaţi vor mânca cu mine la amiază.  
\v 17 Şi bărbatul a făcut cum Iosif a cerut; şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif.  
\v 18 Şi bărbaţii s-au temut, deoarece au fost aduşi în casa lui Iosif; şi au spus: Din cauza banilor care au fost întorşi înapoi în sacii noştri de prima dată suntem aduşi înăuntru; ca el să caute motiv împotriva noastră şi să cadă asupra noastră şi să ne ia ca robi şi măgarii noştri.  
\v 19 Şi s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au vorbit îndeaproape cu el la uşa casei,  
\v 20 Şi au spus: Vai, domnule, noi, într-adevăr, am coborât de prima dată pentru a cumpăra hrană.  
\v 21 Şi s-a întâmplat când am venit la han, că am deschis sacii noştri şi, iată, banii fiecărui bărbat erau la gura sacului său, banii noştri în greutate deplină; şi noi am adus aceşti bani înapoi în mâna noastră.  
\v 22 Şi alţi bani am adus aici în mâna noastră pentru a cumpăra hrană; nu putem spune cine a pus banii noştri în sacii noştri.  
\v 23 Iar el a spus: Pace vouă, nu vă temeţi; Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoară în sacii voştri; eu am avut banii voştri. Şi l-a adus pe Simeon la ei.  
\v 24 Şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif şi le-a dat apă şi ei şi-au spălat picioarele; iar el a dat măgarilor lor nutreţ.  
\v 25 Şi au pregătit darul înainte să vină Iosif la amiază, pentru că au auzit că vor mânca pâine acolo.  
\v 26 Şi după ce Iosif a venit acasă, i-au adus darul, care era în mâna lor, în casă şi i s-au prosternat până la pământ.  
\v 27 Iar el i-a întrebat despre bunăstarea lor şi a spus: Este bine tatăl vostru, bătrânul despre care voi aţi vorbit? Mai trăieşte?  
\v 28 Iar ei au răspuns: Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos, încă trăieşte. Şi ei şi-au aplecat capetele şi s-au prosternat.  
\v 29 Iar el şi-a ridicat ochii şi a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a spus: Este acesta fratele vostru mai tânăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a spus: Dumnezeu să aibă har față de tine, fiule.  
\v 30 Şi Iosif s-a grăbit, pentru că adâncurile lui fremătau pentru fratele său; şi a căutat un loc unde să plângă; şi a intrat în camera sa şi a plâns acolo.  
\v 31 Şi el şi-a spălat faţa şi a ieşit şi s-a stăpânit şi a spus: Puneţi pâine.  
\v 32 Şi au pus pentru el deoparte şi pentru ei deoparte şi pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, pentru că egiptenii nu pot mânca pâine cu evreii, pentru că aceasta este o urâciune pentru egipteni.  
\v 33 Şi au şezut înaintea lui, întâiul născut conform cu dreptul său de întâi născut şi cel mai tânăr conform tinereţii sale; şi bărbaţii se minunau unul către altul.  
\v 34 Şi a luat şi le-a trimis daruri de mâncare din cele dinaintea lui; iar darul de mâncare al lui Beniamin era de cinci ori mai mult decât al oricăruia dintre ei. Şi au băut şi s-au bucurat împreună cu el.   
\c 44  
\p
\v 1 Şi a poruncit administratorului casei sale, spunând: Umple sacii bărbaţilor cu hrană, atât cât pot căra; şi pune banii fiecărui bărbat la gura sacului său.  
\v 2 Şi pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr şi banii lui pentru grâne. Iar el a făcut conform cuvântului pe care Iosif l-a spus.  
\v 3 Imediat ce s-a luminat de dimineaţă, bărbaţii au fost trimişi, ei şi măgarii lor.  
\v 4 Şi după ce au ieşit din cetate şi nu erau încă departe, Iosif a spus administratorului său: Ridică-te, urmăreşte bărbaţii aceia; şi după ce îi ajungi, spune-le: Pentru ce aţi răsplătit rău pentru bine?  
\v 5 Nu este acesta, paharul din care domnul meu bea, şi prin care într-adevăr el ghiceşte? Aţi făcut rău făcând astfel.  
\v 6 Şi i-a ajuns şi le-a vorbit aceste cuvinte.  
\v 7 Iar ei i-au spus: Pentru ce spune domnul meu aceste cuvinte? Nicidecum nu vor face servitorii tăi conform acestui lucru.  
\v 8 Iată, banii pe care noi i-am găsit la gura sacilor noştri, i-am adus din nou la tine din ţara lui Canaan; cum atunci am fura noi argint sau aur din casa domnului tău?  
\v 9 La oricare din servitorii tăi ar fi găsită, deopotrivă el să moară, iar noi de asemenea vom fi robii domnului meu.  
\v 10 Iar el a spus: Acum de asemenea aceasta să fie conform cuvintelor voastre, cel la care paharul este găsit va fi robul meu, iar voi veţi fi fără vină.  
\v 11 Atunci ei îndată şi-au coborât la pământ fiecare sacul său şi fiecare şi-a deschis sacul.  
\v 12 Şi a căutat începând de la cel mai în vârstă şi a terminat la cel mai tânăr, şi paharul s-a găsit în sacul lui Beniamin.  
\v 13 Atunci ei şi-au rupt hainele şi fiecare bărbat şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate.  
\v 14 Şi Iuda şi fraţii săi au venit la casa lui Iosif, căci el era încă acolo; şi au căzut înaintea lui la pământ.  
\v 15 Şi Iosif le-a spus: Ce faptă este aceasta pe care aţi făcut-o? Sau nu ştiţi că un astfel de om ca mine poate cu adevărat ghici?  
\v 16 Şi Iuda a spus: Ce să spunem domnului meu? Ce să vorbim? Sau cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi; iată, noi suntem servitorii domnului meu, deopotrivă noi şi de asemenea cel cu care paharul a fost găsit.  
\v 17 Iar el a spus: Nicidecum nu voi face astfel; ci bărbatul în a cărui mână a fost găsit paharul, acela va fi servitorul meu; şi cât despre voi, urcaţi-vă în pace la tatăl vostru.  
\v 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi a spus: Vai domnul meu, lasă pe servitorul tău, te rog, să vorbească un cuvânt în urechile domnului meu şi nu lăsa mânia ta să se aprindă împotriva servitorului tău, căci tu eşti întocmai ca Faraon.  
\v 19 Domnul meu a întrebat pe servitorii săi, spunând: Aveţi voi un tată, sau un frate?  
\v 20 Şi noi am spus domnului meu: Avem un tată, un om bătrân, şi un copil al bătrâneţii lui, unul mic; şi fratele lui este mort şi numai el a rămas de la mama sa; şi tatăl său îl iubeşte.  
\v 21 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Aduceţi-l jos la mine, ca să îmi pun ochii mei peste el.  
\v 22 Şi noi am spus domnului meu: Tânărul nu poate părăsi pe tatăl său, căci dacă el va părăsi pe tatăl său, tatăl său va muri.  
\v 23 Şi tu ai spus servitorilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai tânăr nu coboară cu voi, nu îmi veţi mai vedea faţa.  
\v 24 Şi s-a întâmplat când noi am urcat la servitorul tău, tatăl meu, că i-am spus cuvintele domnului meu.  
\v 25 Şi tatăl nostru a spus: Mergeţi din nou şi cumpăraţi-ne puţină hrană.  
\v 26 Iar noi am spus: Nu putem coborî decât dacă fratele nostru cel mai tânăr este cu noi, atunci vom coborî; căci nu putem vedea faţa bărbatului, decât dacă fratele nostru cel mai tânăr este cu noi.  
\v 27 Şi servitorul tău, tatăl meu, ne-a spus: Ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii;  
\v 28 Şi unul a plecat de la mine şi am spus: Cu adevărat este sfâşiat în bucăţi; şi nu l-am văzut de atunci.  
\v 29 Şi dacă îl luaţi şi pe acesta de la mine şi i se întâmplă nenorocire veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt.  
\v 30 Acum de aceea când eu ajung la servitorul tău, tatăl meu, şi tânărul nu este cu noi, văzând că viaţa lui este legată de viaţa tânărului,  
\v 31 Se va întâmpla, când el vede că tânărul nu este cu noi, că va muri; şi servitorii tăi vor coborî perii cărunţi ai servitorului tău, tatăl nostru, cu întristare în mormânt.  
\v 32 Căci servitorul tău a devenit garanţie pentru tânăr pentru tatăl meu, spunând: Dacă nu îl aduc la tine, atunci voi suporta vina faţă de tatăl meu pentru totdeauna.  
\v 33 Acum de aceea, te rog, lasă pe servitorul tău să rămână în locul tânărului ca rob domnului meu; şi lasă tânărul să urce cu fraţii săi.  
\v 34 Căci cum voi urca la tatăl meu şi băiatul să nu fie cu mine? Ca nu cumva să văd răul ce va veni peste tatăl meu!   
\c 45  
\p
\v 1 Atunci Iosif nu s-a putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el şi a strigat: Scoateţi afară pe fiecare bărbat de la mine. Şi nu a stat niciun bărbat cu el în timp ce Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi.  
\v 2 Şi a plâns, ridicând vocea; şi egiptenii şi casa lui Faraon au auzit.  
\v 3 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Eu sunt Iosif, mai trăieşte tatăl meu? Şi fraţii lui nu au putut să îi răspundă pentru că au fost tulburaţi de prezenţa lui.  
\v 4 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine, vă rog. Şi s-au apropiat. Iar el a spus: Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt.  
\v 5 Acum pentru aceasta nu fiţi îndureraţi, nici mânioşi pe voi înşivă, că m-aţi vândut aici; căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a păstra viaţa.  
\v 6 Pentru că în aceşti doi ani a fost foametea în ţară; şi mai sunt cinci ani, în care nu va fi nici arat nici secerat.  
\v 7 Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o posteritate pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare.  
\v 8 Aşa că acum nu voi sunteţi cei ce m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi m-a făcut un tată lui Faraon şi domn a toată casa lui şi un stăpân peste toată ţara Egiptului.  
\v 9 Grăbiţi-vă şi urcaţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Astfel spune fiul tău, Iosif: Dumnezeu m-a făcut domn a tot Egiptul; coboară la mine, nu întârzia;  
\v 10 Şi vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi aproape de mine, tu şi copiii tăi şi copiii copiilor tăi şi turmele tale şi cirezile tale şi tot ce ai;  
\v 11 Şi acolo te voi hrăni, pentru că sunt încă cinci ani de foamete; ca nu cumva tu şi casa ta şi tot ce ai, să ajungă la sărăcie.  
\v 12 Şi, iată, ochii voştri şi ochii lui Beniamin, fratele meu, văd că aceasta este gura mea care vă vorbeşte.  
\v 13 Şi să spuneţi tatălui meu despre toată gloria mea în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; şi grăbiţi-vă şi coborâţi pe tatăl meu aici.  
\v 14 Şi a căzut pe gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns pe gâtul său.  
\v 15 Mai mult, a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupra lor; şi după aceea fraţii săi au vorbit cu el.  
\v 16 Şi vestea despre aceasta s-a auzit în casa lui Faraon, spunând: Fraţii lui Iosif au venit; şi aceasta i-a plăcut mult lui Faraon şi servitorilor săi.  
\v 17 Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Spune fraţilor tăi: Aceasta să faceţi voi: încărcaţi-vă vitele şi mergeţi, duceţi-vă în ţara lui Canaan;  
\v 18 Şi luaţi pe tatăl vostru şi casele voastre şi veniţi la mine; şi vă voi da bunătatea ţării Egiptului şi veţi mânca grăsimea ţării.  
\v 19 Acum ţie îţi este poruncit, aceasta să faceţi: luaţi care din ţara Egiptului pentru micuţii voştri şi pentru soţiile voastre şi aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.  
\v 20 De asemenea nu luaţi aminte la lucrurile voastre; căci bunătatea a toată ţara Egiptului este a voastră.  
\v 21 Şi copiii lui Israel au făcut astfel; şi Iosif le-a dat care, conform poruncii lui Faraon, şi le-a dat provizii pentru drum.  
\v 22 Tuturor el le-a dat, fiecărui bărbat, schimburi de haine; dar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci schimburi de haine.  
\v 23 Şi tatălui său i-a trimis în felul acesta: zece măgari încărcaţi cu lucrurile bune ale Egiptului şi zece măgăriţe încărcate cu grâne şi pâine şi mâncare pentru tatăl său pentru drum.  
\v 24 Aşa că el a trimis pe fraţii săi, iar ei au plecat; şi le-a spus: Vedeţi să nu vă certaţi pe drum.  
\v 25 Şi au urcat din Egipt şi au venit în ţara lui Canaan la Iacob, tatăl lor,  
\v 26 Şi i-au istorisit, spunând: Iosif este încă în viaţă şi este guvernator peste toată ţara Egiptului. Şi inima lui Iacob s-a oprit, pentru că nu i-a crezut.  
\v 27 Iar ei i-au spus toate cuvintele lui Iosif, pe care le spusese către ei; şi când a văzut carele pe care Iosif le-a trimis să îl ducă, duhul lui Iacob, tatăl lor, a reînviat;  
\v 28 Şi Israel a spus: Este de ajuns; Iosif, fiul meu, este încă în viaţă; voi merge şi îl voi vedea înainte să mor.   
\c 46  
\p
\v 1 Şi Israel a plecat în călătoria sa cu tot ce avea şi a venit la Beer-Şeba şi a oferit sacrificii Dumnezeului tatălui său Isaac.  
\v 2 Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Israel în viziunile nopţii şi a spus: Iacob, Iacob. Iar el a spus: Iată-mă.  
\v 3 Şi a spus: Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să cobori în Egipt, fiindcă acolo voi face din tine o mare naţiune;  
\v 4 Voi coborî cu tine în Egipt; şi de asemenea cu adevărat te voi urca înapoi, şi Iosif îşi va pune mâna peste ochii tăi.  
\v 5 Şi Iacob s-a ridicat din Beer-Şeba; şi fiii lui Israel l-au dus pe Iacob, tatăl lor, şi pe micuţii lor şi pe soţiile lor în carele pe care Faraon le-a trimis să îl ducă.  
\v 6 Şi au luat vitele lor şi bunurile lor, pe care le dobândiseră în ţara lui Canaan, şi au venit în Egipt, deopotrivă Iacob şi toată sămânţa lui cu el;  
\v 7 Fiii săi şi fiii fiilor săi cu el, fiicele sale şi fiicele fiilor săi şi toată sămânţa sa el a adus-o cu el în Egipt.  
\v 8 Şi acestea sunt numele copiilor lui Israel, care au venit în Egipt, Iacob şi fiii săi: Ruben, întâiul născut al lui Iacob.  
\v 9 Şi fiii lui Ruben: Hanoc şi Falu şi Heţron şi Carmi.  
\v 10 Şi fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin şi Ohad şi Iachin şi Ţohar şi Şaul, fiul unei femei canaanite.  
\v 11 Şi fiii lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.  
\v 12 Şi fiii lui Iuda: Er şi Onan şi Şela şi Pereţ şi Zerah; dar Er şi Onan au murit în ţara lui Canaan. Şi fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul.  
\v 13 Şi fiii lui Isahar: Tola şi Pua şi Iov şi Şimron.  
\v 14 Şi fiii lui Zabulon: Sered şi Elon şi Iahleel.  
\v 15 Aceştia sunt fiii Leei, cu fiica sa Dina, pe care ea i-a născut lui Iacob în Padanaram; toate sufletele fiilor săi şi a fiicelor sale au fost treizeci şi trei.  
\v 16 Şi fiii lui Gad: Ţifion şi Hagi, Şuni şi Eţbon, Eri şi Arodi şi Areli.  
\v 17 Şi fiii lui Aşer: Imna şi Işva şi Işvi şi Beria şi Serah, sora lor; şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.  
\v 18 Aceştia sunt fiii Zilpei, pe care Laban a dat-o Leei, fiica sa, şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacob, şaisprezece suflete.  
\v 19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Beniamin.  
\v 20 Şi lui Iosif în ţara Egiptului i s-au născut Manase şi Efraim, pe care Asenat, fiica lui Potifera, preot din On, i-a născut lui.  
\v 21 Şi fiii lui Beniamin au fost Bela şi Becher şi Aşbel, Ghera şi Naaman, Ehi şi Roş, Mupim şi Hupim şi Ard.  
\v 22 Aceştia sunt fiii Rahelei, care au fost născuţi lui Iacob; toate sufletele au fost paisprezece.  
\v 23 Şi fiii lui Dan: Huşim.  
\v 24 Şi fiii lui Neftali: Iahzeel şi Guni şi Ieţer şi Şilem.  
\v 25 Aceştia sunt fiii Bilhei, pe care Laban a dat-o Rahelei, fiica sa, şi ea i-a născut pe aceştia lui Iacob; toate sufletele au fost şapte.  
\v 26 Toate sufletele care au venit cu Iacob în Egipt, care au ieşit din coapsele lui, pe lângă soţiile fiilor lui Iacob, toate sufletele au fost şaizeci şi şase.  
\v 27 Şi fiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, au fost două suflete; toate sufletele din casa lui Iacob, care au venit în Egipt, au fost şaptezeci.  
\v 28 Şi a trimis pe Iuda înaintea lui la Iosif, să îndrepte faţa sa spre Gosen; şi au venit în ţinutul Gosen.  
\v 29 Şi Iosif şi-a pregătit carul şi s-a urcat să întâmpine pe Israel, tatăl său, la Gosen; şi i s-a înfăţişat; şi a căzut pe gâtul lui şi a plâns pe gâtul lui mult timp.  
\v 30 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Acum pot muri pentru că am văzut faţa ta şi încă trăieşti.  
\v 31 Şi Iosif a spus fraţilor săi şi casei tatălui său: Voi urca şi îl voi anunţa pe Faraon şi îi voi spune: Fraţii mei şi casa tatălui meu, care au fost în ţara lui Canaan, au venit la mine;  
\v 32 Şi bărbaţii sunt păstori, pentru că meseria lor era să pască vitele; şi au adus turmele lor şi cirezile lor şi tot ceea ce au.  
\v 33 Şi se va întâmpla, când Faraon vă va chema şi va spune: Care este ocupaţia voastră?  
\v 34 Că voi să spuneți: Meseria servitorilor tăi a fost la vite din tinereţea noastră chiar până acum, deopotrivă noi şi părinţii noştri; ca să locuiţi în ţinutul Gosen; căci fiecare păstor este o urâciune înaintea Egiptenilor.   
\c 47  
\p
\v 1 Atunci Iosif a venit şi i-a povestit lui Faraon şi a spus: Tatăl meu şi fraţii mei şi turmele lor şi cirezile lor şi tot ce au ei, au ieşit din ţara lui Canaan; şi, iată, ei sunt în ţinutul Gosen.  
\v 2 Şi a luat pe câţiva dintre fraţii săi, cinci bărbaţi, şi i-a prezentat înaintea lui Faraon.  
\v 3 Şi Faraon a spus fraţilor lui: Care este ocupaţia voastră? Iar ei i-au spus lui Faraon: Servitorii tăi sunt păstori, deopotrivă noi şi părinţii noştri.  
\v 4 Ei i-au mai spus lui Faraon: Noi am venit pentru a locui temporar în ţară; fiindcă servitorii tăi nu au păşune pentru turmele lor, pentru că foametea este aspră în ţara lui Canaan; acum de aceea, te rugăm, lasă pe servitorii tăi să locuiască în ţinutul Gosen.  
\v 5 Şi Faraon i-a vorbit lui Iosif, spunând: Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine;  
\v 6 Ţara Egiptului este înaintea ta; în cea mai bună parte a ţării aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi să locuiască; în ţinutul Gosen să locuiască; şi dacă tu cunoşti pe unii bărbaţi capabili printre ei, atunci pune-i conducători peste vitele mele.  
\v 7 Şi Iosif a adus pe Iacob, tatăl său, şi l-a pus înaintea lui Faraon; şi Iacob a binecuvântat pe Faraon.  
\v 8 Şi Faraon i-a spus lui Iacob: Câte sunt zilele anilor vieţii tale?  
\v 9 Şi Iacob i-a spus lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani; puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele şi nu au ajuns la zilele anilor vieţii părinţilor mei în zilele călătoriei lor.  
\v 10 Şi Iacob a binecuvântat pe Faraon şi a ieşit dinaintea lui Faraon.  
\v 11 Şi Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o stăpânire în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses, aşa cum Faraon poruncise.  
\v 12 Şi Iosif a hrănit pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său, cu pâine, conform cu familiile lor.  
\v 13 Şi nu era pâine în toată ţara, pentru că foametea era foarte aspră, aşa că toată ţara Egiptului şi toată ţara lui Canaan leşina din cauza foametei.  
\v 14 Şi Iosif a adunat toţi banii care s-au găsit în ţara Egiptului şi în ţara lui Canaan, pentru grânele pe care le-au cumpărat; şi Iosif a adus banii în casa lui Faraon.  
\v 15 Şi când s-au terminat banii din ţara Egiptului şi din ţara lui Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au spus: Dă-ne pâine, pentru ce să murim în faţa ta? Pentru că banii s-au terminat.  
\v 16 Şi Iosif a spus: Daţi vitele voastre; şi vă voi da pentru vitele voastre, dacă banii s-au terminat.  
\v 17 Şi au adus vitele lor la Iosif; şi Iosif le-a dat pâine în schimb pentru cai şi pentru turme şi pentru vitele cirezilor şi pentru măgari; şi i-a hrănit pe ei cu pâine pentru toate vitele lor în acel an.  
\v 18 Când acel an s-a terminat, ei au venit la el în al doilea an şi i-au spus: Noi nu vom ascunde aceasta faţă de domnul nostru, cum că banii noştri s-au terminat; domnul nostru are de asemenea cirezile noastre de vite; nu este nimic rămas înaintea domnului nostru decât trupurile noastre şi pământurile noastre;  
\v 19 Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi, deopotrivă noi şi ţara noastră? Cumpără-ne pe noi şi pământul nostru pentru pâine şi noi şi pământul nostru vom fi servitori lui Faraon; şi dă-ne sămânţă, ca noi să trăim şi să nu murim, ca ţara să nu fie pustiită.  
\v 20 Şi Iosif a cumpărat toată ţara Egiptului pentru Faraon; fiindcă egiptenii au vândut, fiecare bărbat câmpul său, pentru că îi cuprinsese foametea; aşa că ţara a devenit a lui Faraon.  
\v 21 Şi cât despre popor, i-a mutat în cetăţi de la un capăt al graniţelor Egiptului chiar până la celălalt capăt al lui.  
\v 22 Numai pământul preoţilor nu l-a cumpărat; fiindcă preoţii aveau o porţie atribuită lor de Faraon şi mâncau porţia lor pe care Faraon le-a dat-o; din această cauză nu şi-au vândut pământurile.  
\v 23 Atunci Iosif a spus poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământul vostru pentru Faraon; iată, aici este sămânţă pentru voi şi veţi semăna pământul.  
\v 24 Şi se va întâmpla la timpul roadelor, că voi veţi da a cincea parte lui Faraon şi patru părţi vor fi ale voastre, pentru sămânţa câmpului şi pentru mâncarea voastră şi pentru cei ai caselor voastre şi pentru mâncare pentru micuţii voştri.  
\v 25 Iar ei au spus: Tu ai salvat vieţile noastre; să găsim har înaintea ochilor domnului meu şi vom fi servitorii lui Faraon.  
\v 26 Şi Iosif a făcut aceasta o lege peste ţara Egiptului până în această zi, că Faraon va avea a cincea parte; cu excepţia numai a pământului preoţilor, care nu a devenit al lui Faraon.  
\v 27 Şi Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen; şi aveau stăpâniri acolo şi au crescut şi s-au înmulţit peste măsură.  
\v 28 Şi Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani, aşa că toate zilele vieţii lui Iacob au fost o sută patruzeci şi şapte de ani.  
\v 29 Şi s-au apropiat zilele lui Israel ca să moară; şi a chemat pe fiul său, Iosif, şi i-a spus: Dacă eu acum am găsit har înaintea ochilor tăi, pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea şi lucrează cu bunăvoinţă şi credincioşie faţă de mine; nu mă îngropa, te rog, în Egipt,  
\v 30 Ci mă voi culca cu părinţii mei şi tu mă vei duce din Egipt şi mă vei îngropa în locul lor de îngropare. Iar el a spus: Voi face precum ai spus.  
\v 31 Iar el a spus: Jură-mi. Şi el i-a jurat. Şi Israel s-a aplecat pe capul patului.   
\c 48  
\p
\v 1 Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.  
\v 2 Şi i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; şi Israel s-a întărit şi a şezut pe pat.  
\v 3 Şi Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara lui Canaan, şi m-a binecuvântat.  
\v 4 Şi mi-a spus: Iată, te voi face roditor şi te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; şi voi da această ţară seminţei tale după tine ca stăpânire veşnică.  
\v 5 Şi acum cei doi fii ai tăi, Efraim şi Manase, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.  
\v 6 Şi urmaşii tăi, pe care îi naşti după ei, vor fi ai tăi şi vor fi chemaţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.  
\v 7 Şi cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în ţara lui Canaan, pe cale, pe când nu era decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; şi eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem.  
\v 8 Şi Israel a privit pe fiii lui Iosif şi a spus: Cine sunt aceştia?  
\v 9 Şi Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog şi îi voi binecuvânta.  
\v 10 Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, aşa că nu putea vedea. Şi i-a adus aproape de el; şi i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.  
\v 11 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd faţa ta; şi, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânţa ta.  
\v 12 Şi Iosif i-a scos dintre genunchii săi şi s-a prosternat el însuşi cu faţa lui la pământ.  
\v 13 Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, şi pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, şi i-a apropiat de el.  
\v 14 Şi Israel a întins mâna sa dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, şi mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă Manase era întâiul născut.  
\v 15 Şi a binecuvântat pe Iosif şi a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinţii mei, Avraam şi Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viaţa mea de lungă până în această zi,  
\v 16 Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieţii; şi numele meu să fie chemat peste ei şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac; şi ei să devină o mulţime în mijlocul pământului.  
\v 17 Şi când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; şi a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.  
\v 18 Şi Iosif a spus tatălui său: Nu aşa tată, fiindcă acesta este întâiul născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.  
\v 19 Dar tatăl său a refuzat şi a spus: Ştiu aceasta fiul meu, o ştiu, el de asemenea va deveni un popor şi el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni.  
\v 20 Şi i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase; şi a aşezat pe Efraim înaintea lui Manase.  
\v 21 Şi Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine şi te va aduce din nou în ţara părinţilor tăi.  
\v 22 Mai mult, ţi-am dat o porţie mai mult decât fraţilor tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea şi cu arcul meu.   
\c 49  
\p
\v 1 Şi Iacob a chemat pe fiii săi şi a spus: Adunaţi-vă împreună, ca să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.  
\v 2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, voi copii ai lui Iacob; şi daţi ascultare lui Israel, tatăl vostru.  
\v 3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut, tăria mea şi începutul puterii mele, măreţia demnităţii şi măreţia puterii:  
\v 4 Instabil ca apa, tu nu vei avea întâietatea, pentru că te-ai urcat în patul tatălui tău; atunci l-ai pângărit; el s-a urcat în culcuşul meu.  
\v 5 Simeon şi Levi sunt fraţi; instrumente ale cruzimii sunt în locuinţele lor.  
\v 6 Sufletul meu, nu intra în taina lor; onoarea mea, nu te uni cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis un bărbat şi în propria lor voie au surpat un zid.  
\v 7 Blestemată fie mânia lor, pentru că a fost înverşunată, şi furia lor, pentru că a fost crudă. Eu îi voi împărţi în Iacob şi îi voi împrăştia în Israel.  
\v 8 Iuda, tu eşti cel pe care fraţii tăi îl vor lăuda; mâna ta va fi în gâtul duşmanilor tăi; copiii tatălui tău se vor prosterna înaintea ta.  
\v 9 Iuda este un pui de leu, de la pradă, fiul meu, te-ai ridicat; el s-a aplecat, el s-a culcat ca un leu şi ca un leu bătrân; cine îl va scula?  
\v 10 Sceptrul nu se va depărta de la Iuda, nici legiuitor dintre picioarele lui, până ce Şilo vine; şi la el va fi adunarea poporului.  
\v 11 Legând măgăruşul său la viţă şi mânzul măgăriţei la viţa nobilă; el şi-a spălat hainele în vin şi veştmintele sale în sângele strugurilor.  
\v 12 Ochii lui vor fi roşii de vin şi dinţii lui albi de lapte.  
\v 13 Zabulon va locui la limanul mării; şi el va fi liman corăbiilor; şi graniţa lui va fi până la Sidon.  
\v 14 Isahar este un măgar puternic, culcându-se jos între două sarcini;  
\v 15 Şi a văzut că odihna era bună şi ţara că era plăcută; şi şi-a aplecat umărul să poarte povara şi a devenit servitor care dă tribut.  
\v 16 Dan va judeca poporul său, ca unul dintre triburile lui Israel.  
\v 17 Dan va fi un şarpe pe cale, o viperă pe cărare, care străpunge călcâiele calului, astfel că al său călăreţ va cădea pe spate.  
\v 18 Eu am aşteptat salvarea ta, DOAMNE.  
\v 19 Pe Gad, o trupă înarmată îl va învinge; dar el va învinge până la urmă.  
\v 20 De la Aşer pâinea îi va fi grasă şi va da delicatese împărăteşti.  
\v 21 Neftali este o cerboaică dezlegată; el dă cuvinte bune.  
\v 22 Iosif este o ramură roditoare, o ramură roditoare lângă o fântână; a cărui mlădiţe se întind peste zid;  
\v 23 Arcaşii l-au mâhnit amarnic şi au tras spre el şi l-au urât;  
\v 24 Dar arcul său a rămas tare şi braţele mâinilor lui s-au întărit prin mâinile puternicului Dumnezeu al lui Iacob; (de acolo este păstorul, piatra lui Israel):  
\v 25 Chiar prin Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta; şi prin Atotputernicul, care te va binecuvânta cu binecuvântări ale cerului de sus, binecuvântări ale adâncului care se întinde jos, binecuvântări ale sânilor şi ale pântecelui;  
\v 26 Binecuvântările tatălui tău au întrecut binecuvântările strămoşilor mei până la cea mai îndepărtată margine a dealurilor veşnice; ele vor fi pe capul lui Iosif şi pe coroana de pe capul lui, el care a fost separat de fraţii săi.  
\v 27 Beniamin va sfâşia ca un lup; dimineaţa el va mânca prada şi noaptea va împărţi prada.  
\v 28 Toţi aceştia sunt cele douăsprezece triburi ale lui Israel; şi aceasta este ceea ce tatăl lor le-a spus şi i-a binecuvântat; pe fiecare bărbat conform cu binecuvântarea lui i-a binecuvântat.  
\v 29 Şi le-a poruncit şi le-a spus: Eu sunt gata a fi adunat la poporul meu; îngropaţi-mă cu părinţii mei în peştera care este în câmpul lui Efron hititul,  
\v 30 În peştera care este în câmpul din Macpela, care este în faţă cu Mamre, în ţara lui Canaan, pe care Avraam a cumpărat-o împreună cu câmpul lui Efron hititul ca stăpânire a unui loc de îngropare.  
\v 31 Acolo au înmormântat pe Avraam şi pe Sara, soţia lui; acolo au îngropat pe Isaac şi Rebeca, soţia lui; şi acolo am îngropat-o eu pe Leea.  
\v 32 Cumpărarea câmpului şi a peşterii care este în el a fost de la copiii lui Het.  
\v 33 Şi după ce Iacob a terminat de poruncit fiilor săi, el şi-a strâns picioarele în pat şi şi-a dat duhul şi a fost adunat la poporul lui.   
\c 50  
\p
\v 1 Şi Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a sărutat.  
\v 2 Şi Iosif a poruncit servitorilor săi medici să îmbălsămeze pe tatăl său; şi medicii l-au îmbălsămat pe Israel.  
\v 3 Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el; căci aşa sunt împlinite zilele celor ce sunt îmbălsămaţi; şi egiptenii au jelit pentru el şaptezeci de zile.  
\v 4 Şi când zilele jelirii lui au trecut, Iosif a vorbit casei lui Faraon, spunând: Dacă acum eu am găsit har în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând:  
\v 5 Tatăl meu m-a făcut să jur, spunând: Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în ţara lui Canaan, acolo să mă îngropi. De aceea acum, lasă-mă să urc, te rog şi să îngrop pe tatăl meu şi voi veni înapoi.  
\v 6 Şi Faraon a spus: Urcă-te şi îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a făcut să juri.  
\v 7 Şi Iosif a urcat să îngroape pe tatăl său; şi cu el au urcat toţi servitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului,  
\v 8 Şi toată casa lui Iosif şi fraţii săi şi casa tatălui său; doar micuţii lor şi turmele lor şi cirezile lor, le-au lăsat în ţinutul Gosen.  
\v 9 Şi au urcat împreună cu el deopotrivă care şi călăreţi; şi aceasta a fost o mare oştire.  
\v 10 Şi au venit la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan; şi acolo au jelit cu o foarte mare şi aprinsă plângere; şi a făcut o jelire pentru tatăl său şapte zile.  
\v 11 Şi când locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut jelirea din aria lui Atad, au spus: Aceasta este o jelire apăsătoare pentru egipteni; pentru aceasta numele ei a fost pus Abelmiţraim, care este dincolo de Iordan.  
\v 12 Şi fiii lui i-au făcut aşa cum le-a poruncit;  
\v 13 Căci fiii lui l-au purtat în ţara lui Canaan şi l-au îngropat în peştera din câmpul din Macpela, pe care Avraam a cumpărat-o de la Efron hititul, împreună cu câmpul, care este în faţă cu Mamre, ca stăpânire a locului de îngropare.  
\v 14 Şi Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, el şi fraţii săi şi toţi cei care au urcat cu el ca să îngroape pe tatăl său.  
\v 15 Şi după ce fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort, au spus: Iosif poate ne va urî şi cu adevărat va cere înapoi de la noi tot răul pe care i l-am făcut.  
\v 16 Şi au trimis un mesager la Iosif, spunând: Tatăl tău a poruncit înainte ca el să moară, spunând:  
\v 17 Aşa să îi spuneţi lui Iosif: Iartă, te rog, acum, fărădelegea fraţilor tăi şi păcatul lor; căci ei ţi-au făcut rău; şi acum, iartă, te rugăm, fărădelegea servitorilor Dumnezeului tatălui tău. Şi Iosif a plâns când i-au vorbit.  
\v 18 Şi fraţii lui de asemenea au mers şi au căzut jos înaintea feţei sale şi au spus: Iată, noi suntem servitorii tăi.  
\v 19 Şi Iosif le-a spus: Nu vă temeţi, sunt eu în locul lui Dumnezeu?  
\v 20 Cât despre voi, aţi gândit facere de rău împotriva mea; dar Dumnezeu a plănuit-o pentru bine, ca să facă să se întâmple, aşa cum este în această zi, pentru a salva mult popor viu.  
\v 21 De aceea acum, nu vă temeţi; vă voi hrăni pe voi şi pe micuţii voştri. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit binevoitor.  
\v 22 Şi Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi Iosif a trăit o sută zece ani.  
\v 23 Şi Iosif a văzut copiii lui Efraim din a treia generaţie; de asemenea copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost crescuţi pe genunchii lui Iosif.  
\v 24 Şi Iosif a spus fraţilor săi: Eu mor; şi Dumnezeu cu adevărat vă va vizita şi vă va scoate din această ţară, în ţara pe care a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob.  
\v 25 Şi Iosif a pus pe copiii lui Israel să îi jure, spunând: Dumnezeu vă va vizita negreşit şi veţi ridica oasele mele de aici.  
\v 26 Şi Iosif a murit, fiind în vârstă de o sută zece ani; şi l-au îmbălsămat; şi a fost pus într-un sicriu în Egipt.