\id 2CO  
\h 2 Corinteni 
\toc1 2 Corinteni 
\toc2 2 Corinteni 
\toc3 2 Corinteni 
\mt1 2 Corinteni  
\c 1  
\p
\v 1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia;  
\v 2 Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos.  
\v 3 Binecuvântat fie Dumnezeu, adică Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul întregii mângâieri,  
\v 4 Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.  
\v 5 Pentru că așa cum suferințele lui Cristos abundă în noi, tot astfel și mângâierea noastră abundă prin Cristos.  
\v 6 Și dacă suntem chinuiți este pentru mângâierea și salvarea voastră, care este lucrătoare în răbdarea acelorași suferințe pe care și noi le suferim; iar dacă suntem mângâiați, este pentru mângâierea și salvarea voastră.  
\v 7 Și speranța noastră despre voi este neclintită, știind că așa cum sunteți părtași ai suferințelor, tot așa \add veți fi\add* și ai mângâierii.  
\v 8 Fiindcă nu vă voim neștiutori, fraților, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsați peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranța de viață;  
\v 9 Dar aveam sentința morții în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții;  
\v 10 Care ne-a scăpat dintr-o moarte atât de mare și ne scapă; în care ne încredem că ne va și scăpa;  
\v 11 Și voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulțumiri să fie aduse de mulți pentru noi.  
\v 12 Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre, că am avut comportarea noastră în lume, și mai abundent față de voi, în simplitate și sinceritate dumnezeiască, nu cu înțelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu.  
\v 13 Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiți sau recunoașteți; și mă încred că veți recunoaște chiar până la sfârșit,  
\v 14 Așa cum ne-ați și recunoscut în parte, că suntem bucuria voastră, chiar așa cum și voi sunteți a noastră, în ziua Domnului Isus.  
\v 15 Și în această încredere voiam să vin înainte la voi, ca să aveți un al doilea beneficiu.  
\v 16 Și să trec pe la voi spre Macedonia, și apoi să vin din nou din Macedonia la voi și să fiu condus de voi spre Iudeea.  
\v 17 De aceea când voiam astfel, m-am purtat ușuratic? Sau cele ce le vreau, le vreau conform cărnii? Pentru ca la mine da să fie da, și nu să fie nu.  
\v 18 Dar așa cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru către voi nu a fost da și nu.  
\v 19 Fiindcă Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel predicat printre voi de noi, adică prin mine și Silvan și Timotei, nu a fost da și nu, ci în el a fost da.  
\v 20 Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt Da, și în el Amin, spre gloria lui Dumnezeu prin noi.  
\v 21 Și cel ce ne întemeiază împreună cu voi în Cristos și ne-a uns este Dumnezeu;  
\v 22 Care ne-a și sigilat și a dat arvuna Duhului în inimile noastre.  
\v 23 Mai mult, eu invoc pe Dumnezeu ca martor peste sufletul meu, că pentru a vă cruța nu am venit până acum în Corint.  
\v 24 Nu că domnim peste credința voastră, ci suntem ajutoare la bucuria voastră, fiindcă voi prin credință stați în picioare.   
\c 2  
\p
\v 1 Dar am decis aceasta în mine însumi, că nu voi veni din nou la voi în întristare.  
\v 2 Căci, dacă eu vă întristez, cine este atunci cel ce mă bucură, decât același care este întristat de mine?  
\v 3 Și v-am scris același lucru, ca nu cumva venind, să am întristare de la cei de la care trebuia să am bucurie; având încredere în voi toți, că bucuria mea este a voastră a tuturor.  
\v 4 Fiindcă v-am scris din mult necaz și chin al inimii, cu multe lacrimi; nu ca să fiți mâhniți, ci ca să știți dragostea pe care o am din abundență pentru voi.  
\v 5 Dar dacă vreunul a provocat mâhnire, pe mine nu m-a mâhnit, decât în parte, ca nu cumva să vă împovărez pe toți.  
\v 6 Îi este destulă unui astfel de om această pedeapsă, care i-a fost dată de mulți;  
\v 7 Așa că din contră, voi ar trebui mai degrabă să îl iertați și să îl mângâiați, încât unul ca acesta să nu fie copleșit de prea multă întristare.  
\v 8 De aceea vă implor să confirmați dragostea voastră pentru el;  
\v 9 Fiindcă v-am scris și cu acest scop, ca să cunosc dovedirea voastră, dacă sunteți ascultători în toate.  
\v 10 Cui îi iertați voi ceva, îi iert și eu, pentru că și eu, dacă am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în persoana lui Cristos.  
\v 11 Ca nu cumva Satan să profite de noi, fiindcă nu suntem neștiutori ai planurilor lui.  
\v 12 Mai mult, când am venit la Troa pentru \add a predica\add* evanghelia lui Cristos și mi s-a deschis o ușă prin Domnul,  
\v 13 Nu am avut odihnă în duhul meu, fiindcă nu am găsit pe Titus, fratele meu, ci, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat în Macedonia.  
\v 14 Acum mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care totdeauna ne face să triumfăm în Cristos și care face cunoscută aroma cunoașterii lui prin noi, în fiecare loc.  
\v 15 Fiindcă lui Dumnezeu îi suntem o aromă dulce a lui Cristos, în cei ce sunt salvați și în cei ce pier;  
\v 16 Pentru unii, suntem aroma morții pentru moarte; iar pentru ceilalți, aroma vieții pentru viață. Și cine este suficient pentru acestea?  
\v 17 Fiindcă nu suntem asemenea celor mulți, care corup cuvântul lui Dumnezeu; dar ca din sinceritate, dar ca din Dumnezeu, înaintea feței lui Dumnezeu vorbim în Cristos.   
\c 3  
\p
\v 1 Începem din nou să ne recomandăm pe noi înșine? Sau ne trebuie, ca altora, epistole de recomandare către voi, sau recomandări din partea voastră?  
\v 2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii;  
\v 3 Fiind arătați pe față a fi epistola lui Cristos servită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu în table de piatră, ci în table de carne ale inimii.  
\v 4 Și astfel de încredere avem prin Cristos către Dumnezeu,  
\v 5 Nu că suntem suficienți prin noi înșine să gândim ceva ca din noi înșine, dar abilitatea noastră este de la Dumnezeu,  
\v 6 Care de asemenea ne-a făcut servitori capabili ai noului testament; nu ai literei, ci ai duhului, fiindcă litera ucide, dar duhul dă viață.  
\v 7 Dar dacă serviciul morții scris și săpat în pietre era cu glorie, încât copiii lui Israel nu puteau să privească țintă la fața lui Moise din cauza gloriei feței lui, glorie care urma să fie desființată,  
\v 8 Cum să nu fie mai degrabă cu glorie serviciul duhului?  
\v 9 Căci dacă serviciul condamnării este glorie, cu cât mai mult serviciul dreptății îl întrece în glorie;  
\v 10 Fiindcă tocmai ce a fost făcut glorios în acest sens, nu avea glorie, din cauza gloriei care o întrece cu mult.  
\v 11 Căci dacă ce este desființat era cu glorie, cu cât mai mult ceea ce rămâne este cu glorie.  
\v 12 Văzând atunci că avem o astfel de speranță, \add ne\add* folosim de mare cutezanță în vorbire;  
\v 13 Și nu ca Moise, care a pus un văl peste fața lui, încât copiii lui Israel să nu privească țintă la sfârșitul a ceea ce este desființat.  
\v 14 Dar mințile lor au fost orbite, fiindcă până în această zi, același văl, care este desființat în Cristos, rămâne neridicat la citirea vechiului testament.  
\v 15 Căci până astăzi, când Moise este citit, vălul este întins peste inima lor.  
\v 16 Cu toate acestea, când se va întoarce la Domnul, vălul va fi înlăturat.  
\v 17 Căci acel Duh este Domnul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.  
\v 18 Dar noi toți, cu fața descoperită, privind ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbați în același chip din glorie în glorie, chiar prin Duhul Domnului.   
\c 4  
\p
\v 1 De aceea văzând că avem acest serviciu, așa cum am primit milă, nu ne descurajăm;  
\v 2 Ci am renunțat la cele ascunse ale necinstei, nu umblând în viclenie, nici mânuind înșelător cuvântul lui Dumnezeu, ci prin manifestarea adevărului ne recomandăm pe noi înșine conștiinței fiecărui om, înaintea lui Dumnezeu.  
\v 3 Dar dacă evanghelia noastră este ascunsă, este ascunsă celor pierduți,  
\v 4 În care dumnezeul acestei lumi a orbit mințile celor ce nu cred, încât lumina glorioasei evanghelii a lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei.  
\v 5 Fiindcă nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Cristos Isus, Domnul; iar pe noi înșine robii voștri pentru Isus.  
\v 6 Pentru că Dumnezeu, care a poruncit luminii să strălucească din întuneric, a strălucit în inimile noastre spre lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos.  
\v 7 Dar avem acest tezaur în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie a lui Dumnezeu și nu din noi.  
\v 8 Suntem tulburați din fiecare parte, totuși nu strâmtorați; derutați, dar nu în disperare;  
\v 9 Persecutați, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu distruși.  
\v 10 Purtând totdeauna în trup uciderea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru.  
\v 11 Fiindcă noi, care trăim, suntem totdeauna dați morții pentru Isus, ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră muritoare.  
\v 12 Astfel că moartea lucrează în noi, dar viața în voi.  
\v 13 Și, având același duh al credinței, conform cu ce este scris: Eu am crezut și de aceea am vorbit; și noi credem și de aceea vorbim,  
\v 14 Știind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi prin Isus și ne va prezenta împreună cu voi.  
\v 15 Fiindcă toate sunt pentru voi, pentru ca harul abundent, prin mulțumirile multora, să abunde spre gloria lui Dumnezeu.  
\v 16 De aceea nu ne descurajăm; dar deși omul nostru de afară piere, totuși omul dinăuntru este înnoit zi de zi.  
\v 17 Fiindcă necazul nostru ușor, care este pentru o clipă, lucrează pentru noi, mai presus de orice, o greutate eternă de glorie;  
\v 18 În timp ce noi nu ne uităm la cele văzute, ci la cele nevăzute, fiindcă cele care sunt văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt eterne.   
\c 5  
\p
\v 1 Căci știm că dacă ar fi descompusă casa noastră pământească a tabernacolului, avem o clădire din Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă în ceruri.  
\v 2 Fiindcă în aceasta gemem, dorind aprins a ne îmbrăca cu locașul nostru care este din cer,  
\v 3  \add Și\add* dacă astfel suntem îmbrăcați nu vom fi găsiți goi.  
\v 4 Fiindcă noi care suntem în acest tabernacol gemem, fiind împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați \add de acest trup\add*, ci să fim îmbrăcați \add cu celălalt trup\add* peste acesta, pentru ca ce este muritor să fie înghițit de viață.  
\v 5 Și cel ce ne-a făcut chiar pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat de asemenea arvuna Duhului;  
\v 6 De aceea și suntem întotdeauna cutezători, știind că în timp ce suntem acasă în trup, suntem absenți de la Domnul;  
\v 7 (Fiindcă umblăm prin credință, nu prin vedere),  
\v 8 Suntem cutezători, spun, și mai degrabă doritori să fim absenți din trup și să fim prezenți cu Domnul.  
\v 9 De aceea ostenim ca, fie prezenți, fie absenți, să fim plăcuți lui.  
\v 10 Fiindcă noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, conform cu ce a practicat, fie bine, fie rău.  
\v 11 De aceea cunoscând teroarea Domnului, convingem pe oameni; dar suntem făcuți cunoscuți lui Dumnezeu; și mă încred că suntem făcuți cunoscuți și în conștiințele voastre.  
\v 12 Fiindcă nu ne recomandăm pe noi înșine vouă din nou, ci vă dăm ocazia să vă lăudați referitor la noi, ca să aveți cu ce răspunde acelora care se laudă cu înfățișarea și nu cu inima.  
\v 13 Căci dacă ne-am ieșit din minți, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem cumpătați, este pentru voi.  
\v 14 Fiindcă dragostea lui Cristos ne constrânge; deoarece judecăm astfel, că dacă unul singur a murit pentru toți, atunci toți au murit,  
\v 15 Și a murit pentru toți, pentru ca toți cei ce trăiesc să nu mai trăiască de acum înainte pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit pentru ei și a înviat.  
\v 16 Așa că de acum înainte noi nu mai cunoaștem pe nimeni conform cărnii; da, deși l-am cunoscut pe Cristos conform cărnii, totuși de acum înainte nu îl mai cunoaștem.  
\v 17 De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă, cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi.  
\v 18 Și toate sunt din Dumnezeu, care ne-a împăcat cu el însuși prin Isus Cristos și ne-a dat serviciul împăcării;  
\v 19 Anume că, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine, neimputându-le fărădelegile lor; și ne-a încredințat cuvântul împăcării.  
\v 20 De aceea suntem ambasadori pentru Cristos; ca și cum Dumnezeu v-ar implora prin noi, vă rugăm în numele lui Cristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu.  
\v 21 Fiindcă pe cel ce nu a cunoscut păcat, l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim făcuți dreptatea lui Dumnezeu în el.   
\c 6  
\p
\v 1 Atunci noi, conlucrători cu el, vă implorăm de asemenea ca voi să nu primiți harul lui Dumnezeu în zadar.  
\v 2 (Fiindcă el spune: La timpul acceptat te-am ascultat și în ziua salvării te-am ajutat; iată acum este timpul acceptat; iată acum este ziua salvării.)  
\v 3 Nedând poticnire în nimic, ca nu cumva serviciul să fie defăimat,  
\v 4 Ci în toate dovedindu-ne pe noi înșine ca servitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,  
\v 5 În biciuiri, în închisori, în răscoale, în munci, în vegheri, în posturi,  
\v 6 Prin puritate, prin cunoaștere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută,  
\v 7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptății din dreapta și din stânga,  
\v 8 Prin onoare și dezonoare, prin vorbire de rău și vorbire de bine, ca înșelători și totuși adevărați,  
\v 9 Ca necunoscuți și totuși bine cunoscuți; ca murind și iată, trăim; ca fiind disciplinați și nu uciși;  
\v 10 Ca întristați, totuși totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuși făcând bogați pe mulți; ca neavând nimic și totuși stăpânind toate.  
\v 11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!  
\v 12 Nu sunteți strâmtorați în noi, ci sunteți strâmtorați în adâncurile voastre.  
\v 13 Dar ca răsplată de același fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei,) lărgiți-vă și voi.  
\v 14 Nu vă înjugați în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtășie are dreptatea la fărădelege? Și ce comuniune are lumina cu întunericul?  
\v 15 Și ce armonie este între Cristos și Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?  
\v 16 Și ce înțelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă voi sunteți templul Dumnezeului cel viu așa cum a spus Dumnezeu: Voi locui în ei și voi umbla între ei; și voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul meu.  
\v 17 De aceea ieșiți din mijlocul lor și fiți separați, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat; și vă voi primi.  
\v 18 Și vă voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, spune Domnul Cel Atotputernic.   
\c 7  
\p
\v 1 De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu.  
\v 2 Primiți-ne; noi nu am nedreptățit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni.  
\v 3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteți în inimile noastre pentru a muri și a trăi cu voi.  
\v 4 Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.  
\v 5 Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.  
\v 6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;  
\v 7 Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult.  
\v 8 Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp.  
\v 9 Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic.  
\v 10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.  
\v 11 Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta.  
\v 12 De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.  
\v 13 Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.  
\v 14 Căci dacă m-am fălit \add înaintea\add* lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.  
\v 15 Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și \add cu\add* tremur.  
\v 16 De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.   
\c 8  
\p
\v 1 Dar vă facem cunoscut, fraților, despre harul lui Dumnezeu, dăruit bisericilor Macedoniei;  
\v 2 Că, într-o mare încercare a necazului, abundența bucuriei lor și adânca sărăcie a lor au abundat spre bogățiile generozității lor.  
\v 3 Căci conform puterii lor, aduc eu mărturie, și peste puterea lor au dat de bună voie;  
\v 4 Rugându-ne cu multă insistență să primim noi darul și să luăm asupra noastră părtășia servirii pentru sfinți.  
\v 5 Și aceasta au făcut, nu cum am sperat, ci întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului și nouă, prin voia lui Dumnezeu.  
\v 6 Încât am îndemnat pe Titus, ca așa cum a început, așa să și împlinească în voi același har.  
\v 7 De aceea așa cum abundați în toate, în credință și cuvântare și cunoaștere și în orice sârguință și în dragostea voastră față de noi, vedeți ca și în acest har să abundați.  
\v 8 Vorbesc nu printr-o poruncă, ci din cauza sârguinței altora, și să încerc sinceritatea dragostei voastre.  
\v 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, că deși era bogat, totuși pentru voi s-a făcut sărac, ca voi, prin sărăcia lui, să fiți bogați.  
\v 10 Și în aceasta vă dau sfat, fiindcă aceasta vă este de folos, vouă care ați început mai înainte, nu doar a face, ci și a voi de acum un an.  
\v 11 Dar acum și împliniți facerea acesteia; ca așa cum a fost bunăvoința de a voi, așa să fie și împlinirea din ceea ce aveți.  
\v 12 Căci dacă o minte binevoitoare este prezentă, este primit conform cu ce are omul și nu conform cu ce nu are.  
\v 13 Fiindcă nu doresc ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați,  
\v 14 Ci să fie egalitate acum în acest timp, ca abundența voastră să fie pentru nevoia lor, pentru ca și abundența lor să fie, la rândul ei, pentru nevoia voastră, ca să fie egalitate,  
\v 15 Așa cum este scris: Cel ce a strâns mult nu avea în plus; și cel ce a strâns puțin nu ducea lipsă.  
\v 16 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus aceeași sârguință în inima lui Titus pentru voi.  
\v 17 Pentru că, într-adevăr, a primit îndemnul, dar, fiind mult mai sârguincios, de bună voie a plecat la voi.  
\v 18 Și noi am trimis cu el pe fratele, a cărui laudă este în evanghelie printre toate bisericile.  
\v 19 Și nu numai, dar a și fost ales de biserici să călătorească cu noi cu acest har, care este administrat de noi spre gloria aceluiași Domn și ca o dovadă a minții voastre binevoitoare;  
\v 20 Evitând aceasta, ca nimeni să nu ne învinovățească în această abundență care este administrată de noi;  
\v 21 Îngrijind de cele oneste, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.  
\v 22 Și am trimis cu ei pe fratele nostru, despre care deseori noi am dovedit că este sârguincios în multe, dar acum se arată mult mai sârguincios datorită marii încrederi pe care o am în voi.  
\v 23 Dacă se întreabă cineva despre Titus, el este partenerul meu și conlucrător referitor la voi; sau, dacă se întreabă despre frații noștri, ei sunt mesagerii bisericilor și gloria lui Cristos.  
\v 24 De aceea arătați pentru ei, și în fața bisericilor, dovada dragostei voastre și a falei noastre referitor la voi.   
\c 9  
\p
\v 1 Fiindcă despre servirea pentru sfinți, îmi este de prisos să vă scriu;  
\v 2 Deoarece cunosc bunăvoința minții voastre, cu care mă fălesc cu voi celor din Macedonia, că Ahaia era gata de acum un an; și zelul vostru a stârnit pe cei mai mulți.  
\v 3 Am trimis totuși pe frați ca nu cumva fala noastră despre voi să fie în zadar în această privință; ca așa cum am spus, să fiți gata,  
\v 4 Ca nu cumva, întâmplător, dacă vin cei din Macedonia cu mine și vă găsesc nepregătiți, noi (ca nu cumva să spunem voi) să fim rușinați în aceeași fălire plină de încredere.  
\v 5 De aceea am considerat necesar să îndemn pe frați să vină înainte la voi și să fie pregătit dinainte darul vostru generos, despre care ați fost anunțați dinainte, așa ca acesta să fie gata, ca dar generos și nu ca zgârcenie.  
\v 6 Dar spun aceasta: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă mult, va și secera mult.  
\v 7 Fiecare să dea după cum hotărăște în inima lui, nu cu purtare de pică, sau din necesitate, fiindcă Dumnezeu iubește pe dătătorul vesel.  
\v 8 Și Dumnezeu este în stare să facă tot harul să abunde spre voi, ca având totdeauna toată îndestularea în toate, să abundați spre fiecare lucrare bună.  
\v 9 (Așa cum este scris: A împărțit peste tot; a dat săracilor; dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.  
\v 10 Iar cel ce dă sămânță semănătorului, deopotrivă vă dă pâine pentru mâncare și înmulțește sămânța voastră semănată și crește roadele dreptății voastre);  
\v 11 Fiind îmbogățiți în fiecare lucru spre toată generozitatea, care lucrează prin noi mulțumire lui Dumnezeu.  
\v 12 Pentru că administrarea acestei serviri, nu doar umple complet nevoile sfinților, ci și este abundentă prin multe mulțumiri aduse lui Dumnezeu;  
\v 13 În timp ce prin dovada acestei serviri ei glorifică pe Dumnezeu pentru supunerea voastră mărturisită față de evanghelia lui Cristos, și pentru generozitatea contribuției voastre față de ei și față de toți;  
\v 14 Și prin rugăciunea lor pentru voi, cât de mult vă doresc pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu în voi;  
\v 15 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul lui de nespus.   
\c 10  
\p
\v 1 Și, eu însumi, Pavel, vă implor prin blândețea și bunăvoința lui Cristos, eu care în prezență sunt înjosit printre voi, dar, fiind absent, sunt cutezător față de voi,  
\v 2 Vă implor, așadar, ca să nu fiu cutezător când sunt prezent, cu acea încredere cu care gândesc să fiu cutezător împotriva unora, care gândesc despre noi ca și cum am umbla conform cărnii.  
\v 3 Măcar că umblăm în carne, nu ne războim conform cărnii,  
\v 4 (Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice prin Dumnezeu pentru surparea fortificațiilor),  
\v 5 Doborând imaginațiile minții și fiecare lucru înalt care se ridică pe el însuși împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și înrobind fiecare gând ascultării față de Cristos;  
\v 6 Și fiind gata a pedepsi fiecare neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită.  
\v 7 Vă uitați la lucruri după înfățișare? Dacă cineva se încrede în el însuși că este al lui Cristos, să se mai gândească la aceasta în el însuși, că așa cum este el al lui Cristos, așa suntem și noi ai lui Cristos.  
\v 8 Căci chiar dacă m-aș făli cu ceva mai mult despre autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru edificare și nu pentru nimicirea voastră, nu aș fi rușinat;  
\v 9 Ca nu cumva să par ca și cum v-aș înfricoșa prin epistole.  
\v 10 Fiindcă epistolele lui, spun ei, sunt grele și tari, dar prezența lui trupească este slabă și vorbirea lui este de disprețuit.  
\v 11 Să gândească un astfel de om aceasta, că, așa cum suntem în cuvânt prin epistole, când suntem absenți, tot astfel vom fi și în faptă, când suntem prezenți.  
\v 12 Fiindcă nu cutezăm să ne facem din numărul, sau să ne comparăm cu unii ce se recomandă pe ei înșiși, dar ei, măsurându-se prin ei înșiși și comparându-se între ei înșiși, nu sunt înțelepți.  
\v 13 Dar noi nu ne vom făli cu lucruri în afara măsurii \add noastre\add*, ci conform cu măsura standardului pe care Dumnezeu ni l-a împărțit, o măsură care să ajungă chiar până la voi.  
\v 14 Fiindcă nu ne întindem peste măsura noastră, ca și cum nu am fi ajuns până la voi, fiindcă am ajuns chiar până la voi în predicarea evangheliei lui Cristos;  
\v 15 Nu ne fălim cu lucruri în afara măsurii noastre, adică cu muncile altora, dar avem speranță, după ce credința voastră va fi sporită, că ne vom lărgi între voi, conform cu standardul nostru,  
\v 16 Să predicăm evanghelia în ținuturile care sunt dincolo de voi și să nu ne fălim cu domeniul de lucru al altuia, cu lucruri pregătite \add deja\add* la îndemâna noastră.  
\v 17 Dar cel ce se laudă, să se laude în Domnul.  
\v 18 Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine însuși este aprobat, ci cel pe care recomandă Domnul.   
\c 11  
\p
\v 1 Aș dori să îmi răbdați o mică nebunie; și, într-adevăr, răbdați-mă.  
\v 2 Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fiindcă v-am logodit cu un singur soț, ca să vă înfățișez lui Cristos ca pe o fecioară castă.  
\v 3 Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa mințile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos.  
\v 4 Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un duh diferit, pe care nu l-ați primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu ați acceptat-o, ați putea să îl răbdați bine.  
\v 5 Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari.  
\v 6 Dar chiar dacă eu sunt necioplit în vorbire, totuși nu în cunoaștere; ci în toate suntem cunoscuți pe deplin printre voi.  
\v 7 Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca voi să fiți înălțați, pentru că v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în dar?  
\v 8 Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăți, ca să vă fac vouă serviciu.  
\v 9 Și când eram prezent cu voi și fiind în nevoie, nu am îngreunat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit frații care au venit din Macedonia, și în toate m-am păzit să vă fiu o greutate și la fel mă voi păzi.  
\v 10 Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, niciun om nu mă va opri de la această fală în ținuturile Ahaiei.  
\v 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.  
\v 12 Iar ceea ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiți ca și noi.  
\v 13 Fiindcă aceștia sunt falși apostoli, lucrători înșelători, prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos.  
\v 14 Și nu este de mirare, fiindcă însuși Satan se preface într-un înger al luminii.  
\v 15 De aceea nu este mare lucru dacă și servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi conform cu faptele lor.  
\v 16 Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiți-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puțin.  
\v 17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei.  
\v 18 Văzând că mulți se laudă conform cărnii, mă voi lăuda și eu.  
\v 19 Fiindcă suportați cu plăcere pe cei proști, voi fiind înțelepți.  
\v 20 Fiindcă suportați dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalță pe sine însuși, dacă cineva vă lovește peste față.  
\v 21 Vorbesc referitor la ocară, ca și cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebunește) sunt și eu cutezător.  
\v 22 Sunt ei evrei? Și eu sunt. Sunt ei Israeliți? Și eu sunt. Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu.  
\v 23 Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte.  
\v 24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una;  
\v 25 De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroșcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte și o zi am fost în adâncul mării.  
\v 26 Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioților, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între frați falși.  
\v 27 În osteneală și durere, deseori în vegheri, în foame și sete, deseori în posturi, în frig și goliciune.  
\v 28 Pe lângă cele ce sunt de afară, ceea ce vine peste mine zilnic, grija pentru toate bisericile.  
\v 29 Cine este slab și eu nu sunt slab? Cine este poticnit și eu nu ard?  
\v 30 Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre neputințele mele.  
\v 31 Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat pentru totdeauna, știe că nu mint.  
\v 32 În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea cetatea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă,  
\v 33 Și am fost coborât printr-o fereastră, într-o coșniță, pe zid, și am scăpat din mâinile lui.   
\c 12  
\p
\v 1 Fără îndoială, nu îmi folosește să mă laud. Fiindcă voi veni la viziuni și revelații ale Domnului.  
\v 2 Am cunoscut un om în Cristos, acum paisprezece ani, (dacă în trup, nu pot spune, dacă afară din trup, nu pot spune; Dumnezeu știe); unul ca acesta a fost răpit până la al treilea cer.  
\v 3 Și am cunoscut un astfel de om (dacă în trup, dacă în afara trupului, nu pot spune; Dumnezeu știe);  
\v 4 Că a fost răpit în paradis și a auzit cuvinte de nespus, care nu este legiuit omului să le rostească.  
\v 5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, iar cu mine nu mă voi lăuda decât în neputințele mele.  
\v 6 Căci dacă aș voi să mă laud, nu voi fi prost, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai presus de ceea ce mă vede a fi, sau de ceea ce aude de la mine.  
\v 7 Și ca nu cumva să fiu înălțat peste măsură prin abundența revelațiilor, mi-a fost dat un ghimpe în carne, mesager al lui Satan, să mă lovească cu pumnii, ca nu cumva să fiu înălțat peste măsură.  
\v 8 Pentru aceasta, de trei ori am implorat pe Domnul, ca să se depărteze de la mine.  
\v 9 Și mi-a spus: Harul meu îți este de ajuns, fiindcă puterea mea este făcută desăvârșită în slăbiciune. De aceea cu cea mai mare plăcere mă voi lăuda mai degrabă în neputințele mele, ca puterea lui Cristos să rămână peste mine.  
\v 10 De aceea am plăcere în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în persecuții, în strâmtorări, pentru Cristos; deoarece când sunt slab, atunci sunt tare.  
\v 11 Am devenit prost în laudă; voi m-ați constrâns; fiindcă eu trebuia să fi fost recomandat de voi, fiindcă în nimic nu sunt în urma acestor apostoli, cei mai mari dintre cei mai mari, cu toate că nu sunt nimic.  
\v 12 Într-adevăr, semnele unui apostol au fost lucrate printre voi în toată răbdarea, în semne și minuni și fapte puternice.  
\v 13 Fiindcă care este lucrul în care ați fost inferiori față de celelalte biserici, decât că eu însumi nu v-am fost greutate? Iertați-mi această nedreptate.  
\v 14 Iată, sunt gata a treia oară să vin la voi; și nu vă voi fi greutate, fiindcă nu caut ale voastre, ci pe voi, fiindcă nu copiii sunt datori să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii.  
\v 15 Și eu, cu mare plăcere, voi cheltui și mă voi cheltui pentru voi; deși cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai puțin sunt iubit.  
\v 16 Dar fie așa, eu nu v-am împovărat; totuși, fiind isteț, v-am prins prin șiretlic.  
\v 17 Am câștigat eu ceva de la voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?  
\v 18 Am rugat pe Titus, și cu el am trimis un frate. A câștigat Titus ceva de la voi? Nu am umblat noi în același duh? Nu am umblat noi pe aceleași urme?  
\v 19 Din nou, credeți că ne apărăm față de voi? Vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, dar le facem pe toate, preaiubiților, pentru edificarea voastră.  
\v 20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, când vin, să nu vă găsesc așa cum aș voi, și eu să fiu găsit de voi așa cum nu ați voi; ca nu cumva să fie polemici, invidii, furii, certuri, vorbiri de rău, șoptiri, îngâmfări, răscoale;  
\v 21 Și nu cumva, când vin din nou, Dumnezeul meu să mă umilească printre voi și să deplâng pe mulți care au păcătuit deja și nu s-au pocăit de necurăția și curvia și desfrânarea pe care le-au practicat.   
\c 13  
\p
\v 1 Aceasta este a treia oară când vin la voi. În gura a doi sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.  
\v 2 V-am spus înainte și vă spun dinainte a doua oară, ca fiind prezent, deși acum absent, scriu celor ce au păcătuit înainte și tuturor celorlalți, că, dacă vin din nou, nu voi cruța;  
\v 3 Pentru că voi căutați o dovadă a lui Cristos vorbind în mine, care nu este slab față de voi, ci este puternic în voi.  
\v 4 Fiindcă deși a fost crucificat prin slăbiciune, totuși trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Fiindcă și noi suntem slabi în el, dar vom trăi cu el prin puterea lui Dumnezeu față de voi.  
\v 5 Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; pe voi înșivă încercați-vă. Sau nu știți că Isus Cristos este în voi, în afară numai dacă sunteți netrebnici?  
\v 6 Dar mă încred că veți ști că noi nu suntem netrebnici.  
\v 7 Și mă rog lui Dumnezeu ca voi să nu faceți nimic rău, nu pentru ca să ne arătăm aprobați, ci pentru ca să faceți ce este onest, deși noi am fi ca netrebnici.  
\v 8 Fiindcă nu putem face nimic împotriva adevărului, ci pentru adevăr.  
\v 9 Fiindcă ne bucurăm când suntem slabi, iar voi sunteți tari; și aceasta și dorim, desăvârșirea voastră.  
\v 10 De aceea vă scriu acestea fiind absent, ca nu cumva fiind prezent, să folosesc asprime conform cu puterea pe care Domnul mi-a dat-o pentru edificare și nu pentru dărâmare.  
\v 11 În final, fraților, rămâneți cu bine. Fiți desăvârșiți, fiți mângâiați, fiți cu aceeași minte, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi.  
\v 12 Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă.  
\v 13 Vă salută toți sfinții.  
\v 14 Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toți. Amin.